De ce intarzie mijloacele de transport in comun?

Articol de Mircea Apostolescu, 7 decembrie 2016, 16:34 / actualizat: 7 decembrie 2016, 20:45

Stim cu totii, cei care nu ne permitem sau nu vrem sa circulam cu masinile personale, ca poti sa stai 20-25 de minute, intr-o statie, pana cand vine autobuzul, tramvaiul sau troleibuzul.

Pe langa faptul ca trebuie sa induri frigul de afara, atunci cand soseste in sfarsit mijlocul de transport, este atat de plin de calatori, incat trebuie sa impingi ca in gramada de la rugby, ca sa te poti urca.
Pe tot parcursul drumului esti calcat pe picioare, impins, hainele iti sunt mototolite si smulse, ca si geanta sau rucsacul, de catre alti calatori nefericiti, care se chinuie sa urce sau sa coboare din mijlocul de transport.
Asa ca ajungi la serviciu, la scoala sau unde ai treaba cu intarziere, cu tinuta vraiste, obosit si plin de nervi, de parca ai veni de la un razboi.

Chiar si pentru Regia de Transport aceasta situatie este dezavantajoasa, pentru ca, din cauza inghesuielii din autobuze, tramvaie si troleibuze, multi calatori nu isi mai valideaza cartelele, chiar daca au acele portofele electronice.
Nu este vorba despre rea-vointa sau despre dorinta de a pedepsi RATB-ul, care ne-a facut sa inghetam in statie si sa intarziem la serviciu, ci despre imposibilitatea practica de a deschide geanta, atunci cand esti strivit intre alti calatori si nu ai de ce sa te tii si de a ajunge la validator, de care te despart 20 de persoane, inghesuite si ele unele intr-altele. Iar, in aceste autobuze, tramvaie si troleibuze supraaglomerate nu vei vedea vreodata vestutele albastre ale controlorilor, nu de alta, dar nu ar mai avea loc si angajatii Regiei…

Deci RATB-ul nu isi incaseaza banii de calatorie si nici nu poate avea o imagine cat de cat exacta a cererii de transport, pe linii si pe intervale orare.

Dar de ce intarzie RATB-ul cel rau?
De ce vor cu tot dinadinsul sa ne chinuie si in statii si in mijloacele de transport public?

Raspunsurile sunt de doua feluri. O prima categorie de raspunsuri tine de subfinantarea cronica la care a fost supusa regia de transport public, in ultimii ani, pana de curand. Astfel, dupa anul 2007, cand au fost cumparate cele 1000 de autobuze Mercedes Cytaro, Primaria Capitalei si Consiliul General nu au mai facut investitii majore in ceea ce priveste parcul circulant al RATB.

Singurele investitii notabile au fost cele vizand modernizari ale caii de rulare a tramvaielor, pe artere precum Buzesti-Berzei, Liviu Rebreanu, Tunari, Soseaua Iancului-Pantelimon, unele dintre ele nici acum incheiate.

Pe de alta parte, ani la rand, Municipalitatea si Consiliul nici nu au alocat in totalitate sumele necesare acoperirii subventiei pentru transportul public, adica acea diferenta intre tariful platit de catre calatori si costul real al calatoriei, dar nici nu au acceptat majorarea tarifului de calatorie, ceruta, in repetate randuri, de catre RATB. In aceste conditii, s-a facut simtita o acuta absenta a pieselor de schimb, care a dus la imobilizarea in garaje si depouri a numeroase autobuze, troleibuze si tramvaie.

O alta categorie de cauze care genereaza intarzieri ale mijloacelor de transport este cea care tine de trafic.
Asa cum am aflat chiar de la primarul general, Gabriela Firea, cei care ar trebui sa se ocupe de sistemul inteligent de management al traficului nu isi fac treaba cum se cuvine.
Astfel, dintre cele 174 de intersectii din Bucuresti care ar trebui sa fie incluse in sistemul de management al traficului, potrivit contractului dintre Municipalitate si UTI, numai 120 sunt conectate la sistem, iar, dintre acestea, doar jumatate puteau fi vizualizate pe ecranul de la Centrul de Control al Traficului de pe Soseaua Oltenitei. In aceste conditii, dupa cum stim cu totii, ambuteiajele sunt la ordinea zilei la orele de varf in cele 474 de intersectii mari ale orasului, iar mijloacele de transport stau blocate si ele in aceste ambuteiaje. Nici nu poate fi vorba despre prioritizarea transportului public fata de traficul general!

La toate acestea se adauga si lipsa de consideratie fata de „fraierii” care stau inghesuiti in autobuze si tramvaie, lipsa de respect de care dau dovada multi soferi bucuresteni, de la taximetristi, pana la curieri sau soferi care livreaza diverse marfuri, pana la cei care folosesc masina personala pentru a se deplasa, confortabil la serviciu.

Suntem obisnuiti deja cu „smecherii” care o iau pe linia de tramvai, pentru a depasi coloana si raman blocati, iar, in spatele lor, tramvaiul, cu zeci de calatori inauntru claxoneaza degeaba. Suntem deja satui de cei care au de lasat nu stiu ce colet si opresc in mijlocul bulevardului, lasa masina „pe avarii” si pleaca, blocand traficul minute in sir, de baietii care descarca sucuri pentru nu stiu ce magazin si, de asemenea, opresc camionul pe prima banda a drumului, exact unde au ei nevoie, dar si de soferii care se duc sa isi cumpere tigari, lasand masina, „pe avarii”, in mijlocul drumului.

Toate aceste „manifestari ale bunului simt” si ale „spiritului civic” se petrec fara ca cineva, Politia Rutiera, spre exemplu, sa ia masuri impotriva celor care incalca legea, procedand astfel, si duc la blocaje in trafic, la intarzieri ale mijloacelor de transport, la aglomeratie si la conditii de transport necivilizate.

Desigur, traim cu speranta si cu asteptarea ca promisiunile primarului Capitalei sa se indeplineasca. Pentru ca doamna Firea ne-a promis ca, la primavara, vor intra in dotarea RATB 500 de autobuze noi, ca vom avea tramvaie noi, ca, anul viitor, va aloca bani pentru imbunatatirea sistemului de management al traficului, ca va trece la implementarea principiului prioritizarii transportului public prin crearea culoarelor unice pentru mijloacele de transport, ca va dezvolta sistemul de parcari de la marginea orasului, pentru ca cei care vin cu masinile din afara Bucurestiului sa le poata lasa in aceste parcari si sa foloseasca transportul public si ca va creea sistemul de piste pentru biciclisti, incurajand acest mod de transport alternativ, nepoluant si care nu genereaza ambuteiaje.

Speram ca toate aceste promisiuni sa devina realitate dar, pentru ca ele sa duca la descongestionarea reala a traficului, este necesara inca o masura, aceea de a descuraja accesul cu masina in centrul orasului, prin introducerea unor taxe de centru, prin majorarea simtitoare a tarifului pentru parcarea in zonele centrale si prin actiuni drastice de interzicere si combatere a parcarii „pe bordura”, pe arterele mari si pe strazile secundare din zona centrala.