Anatomia unui fan Depeche Mode
Articol de , 29 aprilie 2017, 15:05
Personal, consider că există o diferență între un simpatizant și un fan. La fel cum există una între un fan și un fanatic, deși toate au la bază admirația și devotamentul față de ceva/cineva, însă în „dozaj” diferit ca intensitate a trăirilor. Dar toți laolaltă își au importanța lor în ascensiunea sau căderea în dizgrație a unor personaje sau legende, pentru că ei sunt cei care scriu sau relatează „istoria” idolului lor, ei sunt indicatorul de succes și tot ei sunt cei care au transformat arta în adevărată industrie.
Azi vorbim despre fani. Acei oameni normali, frumoși, care admiră ceva, sau pe cineva, dincolo de o simplă simpatie, dar dincoace de gesturi extreme. Pentru că ei se identifică cu cel/cei care dau glas, sau formă, seismelor lor interioare și-și găsesc un soi de „mântuire” prin forma de expresie a celor pe care-i admiră. Fani găsim peste tot. Mai ales din cei muzicali. E drept, cu trecerea vremii, parcă s-a mai „diluat” fenomenul, însă întotdeauna există o masă critică de oameni care fac lucrurile să se întâmple.
Înainte de ’89 nu prea te puteai manifesta ca fan, cel puțin nu unul declarat. Strictețea regimului impunea niște limite, dar găseai întotdeauna, deși mai greu, un grup care să-ți împărtășească pasiunea și cu care să te bucuri laolaltă în cadrul unei petreceri în cerc restrâns. Aveam fanii muzicii folk, rock, disco și mult mai puținii fani ai muzicii rap, de regulă grupați pe stiluri muzicale, mai puțin pe artiști. După ’89 însă entuziasmul putea fi manifestat, așa că în primii ani ai anilor ’90, am avut o explozie de astfel de manifestări venite din partea fanilor, care au început să se organizeze în fan club-uri și chiar au început să-și organizeze propriile evenimente întru promovarea artiștilor favoriți.
Primul fan club despre care am auzit a fost cel al trupei Phoenix, apoi am auzit că fanii Michael Jackson au un fan club oficial, iar prin ’92 am auzit că-n București s-au pus bazele fan club-ului Depeche Mode. Firește, au apărut apoi multe alte fan club-uri, majoritatea neoficiale, însă mă voi opri la cel al trupei Depeche Mode, trupă care în ’90 m-a făcut să-mi extind orizonturile muzicale de până atunci. Tocmai ce se lansase albumul ”Violator”, iar în acel 1 Mai petrecut la malul mării, am rămas blocat pe ringul de dans, cu privirea pironită-n boxele discotecii de unde veneau niște sunete „altfel” decât tot ce auzisem până atunci, astfel că uitasem cu desăvârșire că eram un mare fan al muzicii rap, adorator RUN DMC, Public Enemy & co, echipat corespunzător și disprețuitor la vederea altor fani echipați altfel decât mine. Mă rog, așa era pe atunci, însă pentru prima oară am înțeles că muzica este altceva decât credeam și că trebuie să explorez și alte orizonturi. Așa că Depeche Mode pentru mine înseamnă mult mai mult decât o trupă electronic rock, new-wave, synthpop sau cum a-i încadra-o…
În această dimineață am avut invitați 2 fani Depeche Mode. Nu doar simpli fani, ci adevărați „depeșari”, pentru că ei au prins începuturile, ei au „trăit” Depeche Mode-ul de dinainte de ”Violator” și-l mai trăiesc și acum cu aceeași intensitate a bucuriei, așa că pe Mike (Claudiu ”Mike” Covaci) și pe Cristi (Cristian Vladimir Stănescu) i-am numit ”old boys”, sau ”old dogs” 🙂 . Ei ne-au povestit despre fan club-ul Depeche Mode din România, despre concertele pe care le-au văzut, despre întâlnirea lor cu băieții din trupă și despre multe alte lucruri care țin de cei care de aproape 40 de ani scriu capitole întregi în istoria muzicii.
Normal, am discutat și despre ”Spirit”, cel mai recent album al lor, pentru că anul acesta, pe 23 iulie, Depeche Mode va concerta la Cluj Arena, în cadrul turneului ”Global Spirit Tour”. Și cum toți am văzut transmisiunea în direct a lansării acestui nou album am avut ce discuta. Dar mai bine vă las să vedeți înregistrarea video a întâlnirii matinale de azi, pentru că veți afla mult mai multe lucruri noi despre una dintre cele mai longevive trupe din lume, cei 3 membri ai trupei fiind colegi încă de la înființarea ei, în 1980.
Vezi AICI arhiva emisiunii ”Bună dimineața, București”