Scurt istoric al zilei de 1 Mai – Ziua Internațională a Muncii
Articol de Marga Tudor, 1 mai 2017, 11:05
1 Mai – Ziua Internațională a Muncii amintește de protestul organizat la 1 Mai 1872, la Chicago, de mii de muncitori care au cerut reducerea la opt a orelor de muncã, fãrã tãieri de salariu.
Greva a degenerat în violențe de stradã cu politiștii, incidente soldate cu morți si rãniti. În memoria victimelor, Congresul Internațional Socialist a decretat în 1889 data de 1 Mai ca Zi Internaționalã a Muncii.
Primul 1 Mai european a fost sărbătorit la anul 1889, la Budapesta (au participat aproximativ 60.000 de muncitori). După numai un an (1890), la Bucureşti a fost organizată prima manifestaţie de 1 Mai.
În 1893, tot la Bucureşti, s-a înființat şi primul partid politic al muncitorilor, Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România. În 1891, manifestaţii de 1 Mai, care s-au lăsat cu victime, au fost organizate şi în Franţa şi în Rusia Ţaristă, apoi în Serbia (1893) şi Grecia (1894).
Peste timp, în timpul lui Nicolae Ceauşescu, ziua festivă a fost politizată și ajustată, iar cetățeanul este plasat în capul organizării „primei” demonstraţii muncitoreşti autohtone (1939, conform lor) de 1 Mai, la Bucureşti.
În România, 1 Mai a fost sãrbãtorit prima datã în 1890, în timpul domniei lui Carol I. Astãzi, în lume, au loc manifestãri populare, dar si proteste de stradã si greve. Potrivit Ministerului de Externe, în Grecia este o grevă a navigatorilor.
Toate feriboturile au ramas în porturi, iar turiştii nu pot să meargă pe insule sau să revină pe continent. Și la Istanbul există posibilitatea desfăşurării unor demonstraţii neautorizate în Piaţa Taksim.
