„Dupa colt”, undeva, candva, va asteapta o carte buna
Articol de cristina.toma, 6 mai 2017, 10:00
O carte pe care nu ar trebui sa o lasati necitita in aceasta primavara, mai ales daca va plac povestirile scurte este „Dupa colt” scrisa de Carol Feldman si aparuta la editura Hasefer.
Este o carte care are la randul ei o poveste si este scrisa din inima, fiind dedicata sotiei defuncte a autorului. Cititorul va gasi aici 23 de povestiri, scrise pur si simplu din inima.
Fiecare dintre acestea pare simfonia in miniatura a unui destin, iar stilul in care sunt transpuse acestea par o combinatie fericita dintre Marcel Proust si Jean Bart.
Carol Feldman nu isi judeca personajele si nu le impune standarde. Nu vom gasi aici oameni buni sau rai, ci oameni care isi traiesc viata si nu dau inapoi nici cand destinul nu le este prieten. O vom gasi aici pe bunica autorului, Grandmaman, o adevarata matriarha a familiei dar cu o inima de aur, care atunci cand aude soneria ia ceva „de dat’ pentru ca se gandeste ca la usa ar putea fi un om sarman”.
Iti raman in minte mainile mamei, inrosite de la spalat rufe, dar atat de dibace din povestirea „Paine cu mamaliga”, dar si ingeniozitatea pustiului care nu vrea sa puna zahar pe felia de paine sa nu piarda bunatate de iahnie de fasole si isi face un sandvis din paine cu mamaliga.
Nu veti uita fidelitatea lui Tanti Motea, matusa atat de iubitoare care isi asteapta rudele cu masa plina de bunatati chiar si cand pierde bodega unde muncise ani intregi si devenise vestita datorita bunatatilor ce se serveau aici.
Dar vom intalni si povesti de viata care va vor induiosa, ca aceea a lui Dorel, baietelul care invata ca dupa flori nu se plange oricat de frumoase au fost ele.
Autorul ne da si unele sfaturi indraznete dar intr-un mod subtil precum acela ca nu trebuie niciodata sa ne pierdem curajul de a visa.
Si, astfel, cu fiecare povestire cititorul va intra incet intr-o adevarata lume in care va avea senzatia ca fiecare personaj este cineva cunoscut undeva, candva.
Poate ca titlul „Dupa colt” i-ar putea intriga pe unii, insa, asa cum ne explica si autorul, intotdeauna dupa colt se afla o surpriza, fie ea buna sau rea. Dar ca sa ajungem acolo trebuie mai intai sa ajungem la colt. Iar viata, sa recunoastem, are si ea „colturile” ei, mai ascutite sau mai rotunjite, dar pline de surprize. Se poate spune cate ceva despre fiecare povestire, dar va las sa descoperiti singuri aceasta lume dintre cele doua coperti ale cartii pe care nu o veti mai lasa din mana pana cand nu veti intoarce si ultima pagina!
