Femei frumoase, arta, lux, secrete si… „Iarna la Paris”
Articol de cristina.toma, 13 mai 2017, 10:00
O carte pe care ar trebui sa nu o lasati necitita in aceasta primavara, mai ales daca va plac povestile din Belle Epoque este „Iarna la Paris”, scrisa de Imogen Robertson.
Romanul incepe cu sinuciderea lui Rose Champion, o tanara englezoaica ce studia pictura la Academia Lafond. Se luptase cu mizeria si foamea, banii si-asa putini cheltuindu-i pe cele trebuincioase picturii, culori si altele ca acestea.
Vestea mortii ei le ia prin surprindere pe colegele dar si profesoarele si modelele de la Academie. Cea mai afectata, de departe, pare Maud Heighton, desi aceasta nu se exteriorizeaza prea mult. Si ea este venita dintr-un orasel englez sa studieze pictura si, la fel ca Rose, se lupta pentru a rezista in Orasul Luminilor. Banii se duceau mai mult pe culori si pe chiria unei camarute modeste si mancare putina si proasta. Si, pe deasupra, iarna pariziana pare un cosmar pe cale sa devina realitate.
Dar visa ca intr-o zi va fi faimoasa si va castiga multi bani din arta ei. Insa pana atunci mai era. Familia ei – adica fratele si cumnata – nu priveau cu ochi buni aspiratiile artistice ale lui Maud asa ca nu o ajutau cu nimic.
Insa lumea Academiei Lafond era destul de diferita: erau aici domnisoare sarace care sperau sa devina faimoase si asa sa scape de saracie, dar si fete provenite din familii bogate care sperau, de asemenea, sa devina artiste cunoscute si astfel sa poata sa isi implineasca, pe langa o cariera artistica, si visul de a fi libere sa isi traiasca viata asa cum doresc si nu in casatorii conventionale aranjate de familiile lor. O astfel de domnisoara este si Tanya Koltsova, venita din Rusia sa studieze arta dar insotita de doua matusi severe si o armata de servitori.
Tanya incearca sa o ajute pe Maud chiar daca acest lucru nu este usor deoarece tanara englezoaica, desi saraca, are mandria ei. Insa pana la urma este convinsa sa accepte ajutorul si merg impreuna la o fundatie ce ajuta tinerele venite din Anglia sa isi gaseasca de lucru in Paris. De aici Maud este indrumata spre familia Morel, ce cauta pentru o domnisoara careia ii placea sa deseneze, o insotitoare care sa se priceapa la arta. Pare locul ideal pentru Maud: domnul Morel este un om placut, iar sora lui Sylvie pare o persoana sensibila, cu o sanatate subreda dar binevoitoare.
Maud este avertizata de fratele lui Sylvie sa nu se lase in totalitate influentata de aceasta si inca un detaliu: fratele ii face rost de opiu surorii sale cu conditia ca ea sa nu caute sa intre in localuri in care se consuma acest drog. Insa si Sylvie are secretele ei. Si pe masura de Maud se afunda in lumea lui Sylvie, chiar daca aceasta este o lume a elegante si luxului si secretele acesteia devin secretele ei, dar se deschid si portile de intrare intr-o lume periculoasa si sordida ce pare a pandi dincolo de stralucrirea orasului. Va reusi Maud sa o ajute pe Sylvie? Dar ramane intrebarea daca ea va regasi drumul de intoarcere din acest infern, insa ramane sa aflati asta singuri atunci cand veti citi romanul „Iarna la Paris”. Eu nu va mai spun decat atat: nu veti lasa cartea din mana pana cand nu veti intoarce si ultima pagina!