”Lecțiile haitei” sau ce putem învăța despre oameni de la câini
Articol de cristina.toma, 17 iunie 2017, 20:27
O carte pe care nu ar trebui să o lăsați necitită, fie dacă vă plac câinii, fie dacă vă este teamă de ei, este ”Lecțiile haitei – Poveștile câinilor care mi-au schimbat viața”, scrisă de nimeni altul decât Cesar Millan și apărută în traducere românească la editura Litera.
Dacă alte cărți ne arată cum să îi învățăm pe câini să fie ascultători, să se poarte frumos cu toti membrii familiei si cu musafirii, să meargă frumos în lesă atunci când îi scoatem la plimbare, de data aceasta câinii devin profesori și ne învață ce înseamnă respectul, loialitatea, generozitatea și, ceea ce este cel mai important, cum să ne simplificăm viața.
Cartea scrisă de Cesar Millan poate să amintească cititorului de cărtile scriitorului suedez Axel Munthe care își povestește viața nu doar prin prisma întâlnirilor cu oameni foarte diferiți în cursul carierei sale de medic ci și prin aceea a animalelor pe care le-a întâlnit, de la masivul câine de rasa nordică de acasă și până la gingașul pudel parizian.
Cesar Millan s-a născut la o fermă și a învățat întai respectul de La Paloma, câinele masiv și deloc răsfățat al bunicului. Însă au urmat o mulțime de lecții pe care el le-a primit de la acești tovarăși care aveau să îi traseze destinul. Chiar el scrie în primele pagini: ”Am învățat despre serenitate observând cooperarea pașnică a haitei. Am învățat cinstea și intergritatea urmărind felul simplu și direct în care aceste animale comunică unul cu celălalt. Câinii au fost modele mele și câinii m-au ajutat să devin ceea ce sunt astăzi. Ei continuă să mă facă să vreau să fiu un om mai bun”.
Vom întâlni în carte povestiri despre câini celebri precum Daddy și Junior – care au apărut și în multe emisiuni de televiziune – dar și câini ai unor celebrități dar și ale unor oameni obișnuiți. De la fiecare oamenii pot învăța câte ceva. În plus sunt povești care vă vor unge pe suflet. Concluziile pot fi unele interesante, însă vă las să le descoperiți singuri. Eu nu vă mai spun decât atât: nu veți lăsa cartea din mână până când nu veți întoarce și ultima pagină!
