„Ce daca” te opresti pentru a citi o carte buna?

Articol de cristina.toma, 8 iulie 2017, 10:00

O carte pe care nu ar trebui sa o lasati necitita in aceasta vara, mai ales daca va plac confesiunile este ”Ce daca”, scrisa de Alexander Hausvater si aparuta la editura Integral.

Cartea cuprinde povestiri ce evoca momente din copilaria si adolescenta autorului si totul ar parea un amalgam fericit intre stilul lui Amos Oz si cel al lui Mark Twain, daca intamplarile relatate nu s-ar intampla in Romania si Israel.

In fiecare povestire, factorul declansator este un moment pe care autorul l-a pastrat undeva intr-un ungher al memoriei.

Gasim aici intamplari amuzante precum cea de la nunta unchiului cand in sinagoga din Suceava, cei doi copii – o fetita si un baiat care trebuiau sa arunce petale de trandafiri inaintea mirelui si a miresei – intra, spre socul invitatilor, cu hainele schimbate, adica fetita, imbracata cu haine de baiat, pare un pusti delicat, iar baiatul, imbracat cu rochita cu dantele si volane, pare o fata mult prea voinica pentru varsta ei. Pedeapsa pe care o primesc este aceea de a se ruga pentru iertarea pacatului pe care l-au savarsit. Dar cum sa te rogi cand prin fata ferestrei camerei trec tot felul de bunatati in drum spre masa nuntasilor?

Gasim si momente triste precum acela in care micului Alex i se ia cravata de pionier intr-o adunare la care sunt prezenti toti copiii si profesorii din scoala si unde se tin discursuri dure despre tradatori, nerecunostiinta, dusmani ai poporului si multe ca acestea. Stiind ce se va intampla acolo, baiatul face cravatei un nod imposibil de desfacut. Atunci tipul care avusese cel mai vahement discurs ia o foarfeca si taie cravata. Dar dupa terminarea adunarii „solemne”, tot el il consoleaza spunandu-i ca acolo unde va pleca o sa poata manca portocale in fiecare zi.

Dintr-o alta povestire putem vedea si cate secrete mai mari sau mai mici ale adultilor poate afla un baietel cuminte de cativa anisori care se joaca linistit sub masa atunci cand parintii au musafiri.

Din povestirea „Ingerul din kibbutz” aflam cat de fragil si de ne mai asteptat poate fi destinul omului, cum te poti afla in bataia unei pusti exact cand lumea ti se pare mai frumoasa si cum ingerul pazitor poate fi paznicul barbos care nu are nimic angelic, dar care este gata sa isi dea viata pentru tine.

„Prima data” este o alta povestire care ne arata ca etapele cuceririi unei fete, chiar daca un baiat constiincios si le trece in agenda, pe ore si minute, pot sa nu mai fie de folos atunci cand seara este stricata nu de o dulcinee mofturoasa, ci tocmai de grupul de prieteni unde fiecare se lauda cu ce cuceriri a mai facut.

Mai sunt multe alte povestiri si ar fi multe de spus despre ele insa, nu puteti sa nu observati ca fiecare pare o piesa dintr-un puzzle complex si complicat. Insa ce imagine alcatuieste la sfarsit acest joc ramane sa aflati singuri atunci cand veti citi cartea. Eu nu va mai spun decat ca nu o veti mai lasa din mana pana cand nu veti intoarce si ultima pagina.