Ceasurile de aur ale ALPAB, garantie la jumatate!?

Articol de Mircea Apostolescu, 12 iulie 2017, 13:24

In septembrie 2010, cu ocazia Zilelor Bucurestiului, aparea primul „ceas de aur”, cel din Piata Constitutiei. In luna decembrie a aceluiasi an, cu ocazia aprinderii beculetelor de sarbatori, aparea si „ceasul de aur” de la Universitate. Incet, incet, au „rasarit” si in Parcul Herastrau, la intrarea dinspre Arcul de Triumf, Piata Romana si in Parcul Cismigiu, chiar vis-a-vis de Primaria Capitalei.

Ceasurile au fost importate din Statele Unite, au cifrele si literele care formeaza cuvantul „Bucuresti” acoperite cu aur industrial de 24 de karate. In plus, ele au o memorie interna care poate stoca 30 de piese muzicale folk, clasice, patriotice si de Craciun.

Afacerea „ceasurilor de aur” a debutat insa cu un scandal imens in epoca. Astfel, in august 2010, dupa ce consilierii municipali din majoritatea de atunci, PNL-PDL-PNG-PRM, protestasera impotriva achizitionarii de catre ALPAB a 20 de „ceasuri de aur”, in valoare de peste 700.000 de euro, primarul general de la acea vreme, Sorin Oprescu, declara ca a renuntat la ceasuri, fiind o cheltuiala inoportuna in acea perioada de recesiune, cand salariile bugetarilor, inclusiv cele ale functionarilor Municipalitatii, erau taiate la jumatate.

Dupa o luna de la declaratia lui Oprescu, cu ocazia Zilelor Bucurestiului din acel an, aparea ceasul din Piata Constitutiei. Directorul de la acea vreme al ALPAB, institutie care a facut achizitia, domnul Radu Popa, explica cum ca licitatia ar fi fost „urcata” pe SEAP pe 31 iulie 2009, iar contractul ar fi fost semnat cu firma castigatoare, SC Solutii Urbane SRL, pe 14 august. Abia la trei zile de la semnarea comtractului, ALPAB ar fi primit o nota a primarului general Sorin Oprescu prin care acesta ar fi dispus oprirea intrarii in efectivitate a lucrarilor si nu rezilierea contractului, afirma Radu Popa, la vremea respectiva.

Seful de la ALPAB ne asigura insa ca ceasurile isi merita fiecare cent din cei peste 35.000 de euro, cat a costat fiecare. Conform lui Radu Popa, ceasurile functioneaza cu o precizie de plus, minus o secunda, la o suta de ani si au o garantie tot de cate un secol fiecare.

Astazi, „ceasurile de aur” nu mai indica ora exacta, cel putin nu cea de pe fusul orar al Romaniei. Ceasul de la intrarea in Herastrau, dinspre Arcul de Triumf, reuseste chiar sa indice ore diferite pe cele patru cadrane, fara ca vreuna dintre ele sa aiba legatura cu ora exacta a Romaniei.

Dintr-un raspuns al Primariei Capitalei la solicitarea Bucuresti FM, aflam ca, in 2010, ALPAB a cumparat 10 ceasuri stradale si ca toate acestea au fost montate. Pretul platit a fost de 3.078.846 de lei, insa fara TVA. Daca adaugi TVA-ul si imparti la numarul de ceasuri achizitionate, rezulta ca un „ceas de aur” a costat aproximativ 85.823 de euro, la cursul din ziua de astazi. Si trebuie sa adaugi TVA-ul, pentru ca pretul care include taxa pe valoarea adaugata este cel real platit!

In aceste conditii, celebra firma SC Solutii Urbane SRL a oferit o garantie de numai 50 de ani de la montare, nu de 100 de ani, asa cum afirma la timpul respectiv directorul ALPAB, domnul Radu Popa. Garantia acopera numai eventualele defecte din fabricatie, dupa cum se arata in raspunsul Primariei Capitalei.

Oare faptul ca unul dintre ceasuri s-a defectat dupa nici 7 ani de la montarea sa, desi trebuia sa inregistreze o eroare de o secunda la un secol, nu poate fi considerat o defectiune de fabricatie?

Si pentru ca „ceasurile de aur” sunt atat de performante ALPAB nu are in prezent niciun contract de intretinere sau mentenanta pentru ele. Dar, observand cei de la Parcuri si Lacuri ca totusi durabilele ceasuri se mai si strica, deruleaza, in prezent, o procedura pentru incheierea unui asemenea contract.

Aaa, si inca ceva, la 6 ani de la montarea „ceasurilor de aur”, in toamna anului trecut, o masina a facut praf ceasul de la Romana. Ce a mai ramas din acesta se afla in depozitele ALPAB, iar institutia a demarat procedura pentru a recupera prejudiciul de la societatea de asigurari cu care soferul masinii care a produs accidentul avea incheiata asigurarea obligatorie de raspundere civila.

Deci, dupa nici 7 ani de la montarea lor, dintre cele 10 ceasuri unul a fost grav avariat si cel putin unul este defect. Ce va mai ramane oare din „ceasurile de aur” pana la expirarea perioadei de garantie?