”O mie de femei albe” sau ce-ar fi fost dacă…
Articol de Andra Radu, 15 septembrie 2017, 08:48
Sunt convinsă că de multe ori vi s-a întâmplat să citiți cărți, de la cele pentru copii la cronici istorice în care pacea era garantată prin căsătoria unuia sau mai multor bărbați puternici, de la Făt-Frumosul din poveste și până la regi și prinți despre care am învățat din cărțile de istorie cu femei din tabăra adversă, fie ele prințese din povești, prințese reale sau femei simple. Totul se termina cu una sau mai multe nunți pline de veselie unde nuntașii mâncau beau și jucau până își rupeau încălțările. Dar ce făceau doamnele și domnișoarele devenite mirese mai de voie, mai de nevoie? Despre aceasta nici poveștile și nici cronicile istorice nu ne spun absolut nimic.
Încearcă să se aplece cu delicatețe asupra acestui subiect scriitorul american Jim Fergus, în romanul său ”O mie de femei albe” ce pornește de la un fapt istoric real întâmplat în istoria Statelor Unite ale Americii și despre care chiar autorul ne povestește într-o notă specială în deschiderea cărții:
”Sămânța care s-a transformat în roman și a prins aripi în imaginația autorului grație unui eveniment real. În 1854 în cadrul unei conferințe de pace susținute la Fortul Laramie, un important șef al triburilor indienilor Cheyene din partea de nord a țării a cerut reprezentantului armatei Statelor Unite să le dăruiască 1000 de femei albe pentru a deveni soțiile tinerilor săi războinici. Având în vedere faptul că orânduirea indienilor Cheyenne este matriarhatul iar noi-născuții aparțin tribului din care face parte mama, aceasta li s-a părut cea mai potrivită cale de a pătrunde în lumea omului alb, o înspăimântătoare lume nouă ce se deschidea în fața nativilor americani chiar și în 1854.”
Desigur, cererea lor nu a fost nici bine primită și nici acceptată dar în romanul lui Jim
Fergus lucrurile se petrec exact invers. Astfel, pornind de la această incitantă poveste, autorul ne spune povestea din perpectiva jurnalului tinerei Mary Dodd, fosta pacientă a azilului pentru bolnavi cu tulburări mintale, la Lake Forrest, un asezământ particular aflat la treizeci de kilometri de Chicago.
Pentru a scăpa de perspectiva de a rămâne închisă aici pe viață dar și de stigmatul pe care îl dădea un astfel de loc pacienților săi, Mary va lua trenul Union Pacific. Va pleca împreună cu alte 47 de femei voluntare și se vor îndrepta spre tabăra militară Robinson din Nebraska unde va urma să aibă loc întâlnirea cu viitorii lor soți Cheyenne.
Ce se va întâmpla mai departe cu Mary? Va reuși ea să se adapteze traiului în pustiu și vieții dintr-un trib Cheyenne cu o limba nouă, cu alte obiceiuri decât cele cu care fusese crescută? Va reuși ea să își iubească soțul și, mai ales, cum o va accepta el în cele din urmă? Ei bine,. Toate acestea rămâne să le aflați singuri atunci când veți citi ”O mie de femei albe”, romanul de debut al lui Jim Fergus.
Eu nu vă mai spun decât că nu veți lăsa cartea din mână până nu veți întoarce și ultima pagină.