De ce purtăm „masca perfecțiunii” pe Facebook?
Articol de Andra Radu, 18 septembrie 2017, 10:58
Cât de mare este nevoia noastră de a fi apreciați de cei din jurul nostru? Până unde suntem dispuși să mergem doar pentru ca celălalt să aibă și să-și mențină o părere bună despre noi? Ce masca și câte suntem dispuși să purtăm pentru a fi pe placul oamenilor?
Studiile arată că peste 75% dintre internauți recunosc că își “confecționează” în Social Media viața, astfel încât să pară mai interesantă și mai aventuroasă. Totodată, 3 oameni din 4 își judecă prietenii și colegii pe baza profilelor de Facebook, Snapchat sau Instagram, iar jumătate dintre aceștia postează imagini frumoase doar pentru a provoca gelozie între prieteni și familie.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, fondatorul Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), de cele mai multe ori alegem să purtăm și în viața de zi cu zi, nu doar pe Facebook, “masca perfecțiunii” și punem o barieră emoțională între noi și cei din jur, deoarece nu vrem să scoatem în evidență slăbiciunile noastre.
Astfel, lumea va vedea doar aspectele pozitive din viața noastră, mereu zâmbind și fericiți, și ne va trata ca pe un supraom care are puterea de a rezolva problemele vieții. Lumea nu știe că și noi plângem, că și pe noi ne doare și va căuta la noi secretul “perfecțiunii” sau doar va deveni geloasă pe viața noastră “perfectă”. În realitate, întreg acest joc este o mare minciună, în urma căruia mulți dintre noi vom ajunge să experimentăm depresia în cele mai diverse forme, fie că este vorba de viața reală sau de mediul virtual.
“Cumva, la un moment dat în evoluția sa, omul a ajuns la concluzia că a fi “uman”, deci imperfect, este o dovadă de slăbiciune, un motiv pentru ceilalți să-l “arate cu degetul”.
Această idee a apărut din teamă, iar teama a venit din experiență. Cineva, la un moment dat, a ales să fie el însuși, fără mască, a ales să nu se mai urce cu picioarele pe umbra lui ca s-o ascundă, ci să o lase să se vadă. Experiența i-a spus că acele persoane care-ți văd umbra, pleacă de lângă tine. Culmea ironiei este că și cei care pleacă de lângă noi, la 
rândul lor se tem: că nu vor fi acceptați, înțeleși, apreciați, se tem că vor rămâne singuri.
”Atunci când oamenii ne văd fără mască, deci imperfecți, își proiectează propriile defecte, le recunosc și aleg să fugă de lângă noi deoarece nu le place situația. Dacă ar alege să rămână, ar înseamna să recunoască faptul că nici ei nu sunt ”perfecți” ”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
