Animalele de talie mijlocie au mai multe şanse de supravieţuire!
Articol de Andra Radu, 22 septembrie 2017, 11:01
Riscul de dispariție este mult mai mare pentru animalele de talie mare și pentru animalele mai mici, din cauza activităților umane, relevă un studiu internațional publicat luni.
Pierderile pe scară largă ale acestor specii mai mari și mai mici amenință să provoace schimbări profunde în păduri, pajiști, oceane, râuri și cursuri de apă, care formează „arhitectura vie a planetei”, au explicat cercetătorii, al căror studiu a apărut în rapoartele Academiei Americane de Ştiinţe, „American Academy of Sciences” (PNAS).
„Faptul că ştim că dimensiunea unui animal îi ameninţă supravieţuirea ne oferă un instrument pentru a evalua riscul de dispariție a multor specii despre care știm foarte puțin”, spune William Ripple, profesor de ecologie la Universitatea din Oregon, în nord-vestul Statelor Unite, principalul autor al acestei lucrări.
Cercetătorii din Statele Unite, Australia și Elveția au examinat peste 27.000 de specii de vertebrate care se află pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), dintre care aproximativ 4.400 sunt amenințate cu dispariția. Printre grupele de animale studiate se numără mamifere, păsări, reptile, amfibieni şi pești.
Cele mai mari animale sunt amenințate în principal de vânătoare și aproximativ 90% dintre cele care cântăresc un kilogram și mai mult, de recoltare și pescuit, cum ar fi crustacee și pești.
„Recoltarea acestor categorii de animale ia diferite forme, inclusiv pescuitul reglementat sau nereglementat, vânătoarea și capturarea, consumul de carne și utilizarea anumitor părți de animale în scopuri medicinale”, scriu autorii, citând și „capturări accidentale în plasele de pescuit”, explică profesorul Ripple
Aceștia mai cred că amenințările la adresa animalelor mai mici ar putea fi subestimate în mare măsură. Astfel, vertebratele foarte mici, care cântăresc mai puțin de 77 de grame, sunt în cea mai mare parte amenințate de pierderea sau schimbarea habitatului lor.
Cercetătorii menționează, printre altele, Broasca Afrixalus clarkei, Colibriul safir fals, Gecko gri, Liliacul Kitty și peștele „căţărător” (Crytotora thamicoma).
În opinia lor, „speciile mici, care depind de habitatele de apă dulce, sunt în cel mai mare pericol. Cele mai mari mamifere, balenele, elefanții, rinocerii, leii, sunt ținta prioritară a programelor de protecție, dar eforturile de conservare ar trebui să se concentreze şi asupra animalelor de talie mare care nu sunt mamifere”, spun oamenii de știință.
Ei citează pești mari, cum este rechinul-balenă, sturionul negru sau păsări mari ca struțul somalez, precum și reptile mari ca salamandra uriașă de China și dragonul Komodo, care sunt, de asemenea, amenințate.