România, condamnată de CEDO!
Articol de Sabina Lapadatescu, 4 octombrie 2017, 10:52
România a fost condamnată marți la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru că autorităţile nu au putut să apere un copil de agresiunile tatălui.
Potrivit unui comunicat al Asociaţiei APADOR-CH, cazul a ajuns la CEDO în 2013, după ce mama unui minor se judecase, timp de opt ani, în ţară, ca să demonstreze relele tratamente la care era supus copilul.
Curtea a constatat că autorităţile statului nu au făcut nimic pentru protecţia micuţului, cel puțin nu în primă instanță. Poliţia a avut nevoie de patru plângeri că să ia măsuri, iar justiţia română a decis că tatăl nu a fost atât de agresiv, încât să-i dea o pedeapsă mai mare de un an de închisoare, cu suspendare.
Părinţii copilului au divorţat în 2004, când micuțul avea 3 ani. Înainte de divorţ, mama a semnalat agresiunile soţului la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului din Bucureşti. Autorităţile au declarat că au „monitorizat cazul”, copilul fiind inclus într-un program de consiliere psihologică începând din 2004. În pofida monitorizării, comportamentul tatălui a continuat, astfel că mama a depus patru plângeri la Poliţia Bucureşti (în martie, aprilie, mai şi iunie 2004) şi abia la cea de-a cincea poliţia a înaintat dosarul către procuror, după ce a audiat mama şi mai mulţi martori din centrul maternal în care fusese internată cu copilul.
Ancheta procurorului a durat doi ani (2005-2007), timp în care au fost audiaţi martori şi s-a făcut o expertiză, care a demonstrat că minorul a suferit traume din cauza comportamentului agresiv al tatălui. Pentru că în primă instanţă tatăl a negat că şi-ar fi bătut fiul, tribunalul l-a achitat, în 2008, motivând: „comportamentul nepotrivit ocazional al tatălui nu a fost suficient de sever ca să constituie o infracţiune”.
În apelul făcut de mamă în 2009, instanţa l-a audiat şi pe copil, care a declarat că tatăl său l-a lovit, l-a încuiat într-o debara întunecoasă, că a aruncat apă pe el în timp ce dormea, că adesea era agresiv şi cu mama lui, cu bunica sau mătuşa maternă şi că nu vrea să îşi întâlnească tatăl pentru că îi e frică de el.
Condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare de a doua instanţă, tatăl a făcut apel, cerând şi o examinare a copilului de către un medic legist. În urma readministrării tuturor probelor, Curtea a constatat că „faptele tatălui nu pot fi considerate pedepse fizice izolate, sau aleatorii pe care părinţii le pot administra copiilor lor minori, ci că au fost grave şi i-au provocat copilului probleme de ataşament”. Pedeapsa pentru tată a fost de un an cu suspendare şi interzicerea drepturilor părinteşti pe doi ani.
CEDO a constatat că în acest caz a fost încălcat articolul 3 din Convenţia Europeană (nimeni nu poate fi supus torturii sau tratamentelor inumane şi degradante), că autorităţile române nu au luat măsuri pentru protejarea copilului şi nici pentru aplicarea unor pedepse suficient de aspre pentru a descuraja agresiunile asupra minorilor.
Curtea a constatat că ancheta a fost prea lungă şi ineficientă şi că durata procedurilor judiciare a fost şi ea excesivă. Guvernul român a motivat că durata mare a procedurilor şi a procesului s-au datorat grijii de a nu comite vreo eroare judiciară.
România va trebui să-i plătească, acum, copilului daune morale în valoare de 10.000 de euro.
