Infringementul ne costă pe toţi

Articol de Mircea Apostolescu, 3 noiembrie 2017, 10:14

Încă de acum șapte ani, din anul 2010, Consiliul General al Municipiului București adopta, în marea sa înțelepciune, Planul Integrat de Măsuri privind Gestionarea Calității Aerului. Acest document programatic de o inestimabilă valoare, eleborat de către Direcția de Mediu a Municipalității, prevedea ca principale direcții de acțiune pentru reducerea poluării aerului sporirea suprafețelor de spații verzi, descongestionarea traficului din București prin prioritizarea transportului public și încurajarea transportului alternativ.

Numai că planul a rămas maculatură și, patru ani mai târziu, în septembrie 2014, Comisia Europeană declanșa faza premergătoare a procedurii de infringement pe calitatea aerului împotriva României. Cu privire la trei orașe, Iași, Brașov și… București, Executivul European spunea că poluarea aerului periclitează grav sănătatea oamenilor din aceste orașe. Prin aceeași scrisoare, care punea țara noastră într-o poziție precontencioasă, cei de la Bruxelles cereau ca autoritățile române să pună în aplicare planuri de măsuri care să ducă la scăderea poluării aerului.
Cu câteva zile în urmă, actualul ministru al mediului, Grațiela Gavrilescu, atrăgea atenția asupra faptului că România se află în plină procedură de infringement privind calitatea aerului din cele trei mari orașe: Iași, Brașov și București. Iar infringementul ne costă pe toți, fiindcă „amenzile” la care România va fi condamnată, adică 1,7 milioane de euro, inițial, iar apoi câte 120 de mii de euro pe zi, până la conformare, vor fi plătite de la buget.
Realitatea este că, dintre măsurile prevăzute în Planul Integrat pentru Calitatea Aerului din 2010, preluate, apoi, și în Planul de Mobilitate Urbană Durabilă 2016-2030, nici una nu a fost pusă în practică.
Astfel, deși în 2011, Primăria Capitalei anunța că a finalizat Registrul Spațiilor Verzi aflate în domeniul public și că fiecare bucureștean se bucură de peste 23 de metri pătrați de spațiu verde, normă europeană fiind, însă, de 26 de metri pătrați, în Bucureşti au continuat să se distrugă spații verzi.

Suprafețe însemnate de spații verzi din parcuri sau chiar parcuri întregi, Verdi, Motodrom, au fost retrocedate, iar, pe unele dintre acestea, au fost făcute defrișări şi au fost construite ansambluri rezidenţiale.

Un exemplu elocvent în acest sens sunt blocurile construite pe o suprafață de peste două hectare, în Parcul Tineretului, spre strada Pridvorului. Un alt exemplu sunt cele două hectare tot din parcul Tineretului pe care Primăria Sectorului 4 vrea să le transforme în parcare.
Alte spații verzi, retrocedate sau nu, au fost betonate, copacii de pe aliniamentele stradale și chiar din parcuri au fost masacrați prin toaletări excesive, de teama accidentelor care s-ar putea petrece în caz de furtună.
Chiar în aceste zile, autoritățile locale depun eforturi pentru deschiderea unui drum forestier din Pădurea Băneasa, Vadul Moldovei, pentru a face o cale de acces către un ansamblu rezidențial privat. Asta în pofida faptului că dezvoltatorul respectivului ansamblu rezidențial spune clar că problema traficului s-a rezolvat, deja, și că va asigura trei noi căi de acces spre şi dinspre cartierul respectiv, pe cheltuiala sa.

Așadar, pare că și Pădurea Băneasa, care, în lipsa parcurilor, a devenit un loc de loisir pentru foarte mulți bucuresteni care doresc să-și petreacă timpul liber alergând, mergând cu bicicletele sau, pur și simplu, plimbându-se în aer curat, este sortită dispariției, așa cum s-a întâmplat cu Pădurea Corbeanca…!?
Pe de altă parte, problema traficului, care generează 70% din poluarea aerului din București, a rămas nerezolvată, de șapte ani încoace. Nici o administrație nu a avut curajul să creeze și să impună benzile unice pentru autobuze și troleibuze. Refacerea liniilor de tramvai de pe bulevarde mari, precum Liviu Rebreanu sau Șoseaua Pantelimon trenează de ani de zile, în timp ce, în alte zone, au fost scoase linii de tramvai și înlocuite cu autobuze, de exemplu linia 5, sau infrastructura este lăsată să se prăbușească, spre exemplu bulevardele Bucureștii Noi și Ion Mihalache. Despre punerea liniilor de tramvai în zona proprie abia se discută, cu timiditate, existând doar o tentativă ce privește linia 21. Deci, nici nu poate fi vorba despre dezvoltarea transportului electric, care este nepoluant.
Cât despre parcările de descurajare, așa-zisele park&ride, unde cei veniți din afara Bucurestiului ar putea să-și lase mașinile, pentru a călători cu transportul public, acestea sunt, încă, în stadiu de proiect. Spre exemplu terminalul RATB și park&ride-ul de la „Granitul” nu au fost nici măcar începute…, nici anul acesta.

De asemenea, Municipalitatea nu a avut curajul să ia nici măsuri cu privire la modul în care se parchează în București. Aceste măsuri ar fi putut include taxarea tuturor locurilor de parcare, interzicerea parcării pe bordură, pe trotuar și pe prima bandă de circulație, precum și introducerea unei taxări diferenţiate a locurilor de parcare, cu tarife mai mari în centrul Capitalei.
Nici transportul alternativ, cel cu bicicletele, spre exemplu, nu beneficiază de o dezvoltare prea mare, deși stimularea acestuia este prevăzută și în documentul din 2010 și în Planul de Mobilitate Urbană Durabilă, adoptat de către Consiliul General anul acesta.
Astfel, deși Municipalitatea a acordat vauchere pentru cumpărarea de biciclete și trotinete, clasice sau electrice, de ani de zile nu a fost amenajat nici un metru de piștă pentru bicicliști. Curajoșii care se hotărăsc, totuși, să folosească bicicleta că mijloc de transport, fac și astăzi slalom printre mașinile aflate în mers și cele parcate pe prima bandă de circulație sau printre pietonii care încearcă și ei să circule, regulamentar, pe trotuare. Această situație rămâne neschimbată, deși, încă din 2013, Municipalitatea are la dispoziție nu mai puțin de 10 milioane de euro, pentru a implementa „Un sistem de transport cu bicicleta” care ar fi urmat să includă 100 de kilometri de benzi pentru bicicliști, dar și un sistem de bikesharing..
În aceste condiții, poluarea aerului nu va dispărea de la sine, iar România ar putea ajunge să plătească penalizări de 120.000 de euro pe zi, până la conformarea faţă de normele europene.

Desigur, dimensiunea financiară a infringementului nu este de neglijat și ne afectează pe toți, așa cum spunea doamna ministru, dar cel mai mult ne costă faptul că, zilnic, minut de minut, respirăm un aer poluat, care ne otrăveşte și ne îmbolnăveşte! Asta este cel mai grav, doamna ministru Gavrilescu!