Mobilitate urbană durabilă, „simptome, diagnostic și tratament”!

Articol de Mircea Apostolescu, 9 noiembrie 2017, 13:30

Deși avem un Plan de Mobilitate Urbană Durabilă valabil până în 2030, deși vorbim despre tot felul de măsuri care să ducă la îmbunătățirea transportului public, realitatea este că Bucureștiul „suferă”, acum, de o „maladie debilitanta”, mobilitatea urbană din ce în ce mai durabilă și mai accentuată.
Nu voi vorbi, aici, despre cele 400 de autobuze noi care întârzie să sosească, pentru că știam de multă vreme că procedurile de achiziție publică sunt anevoioase și durează mult, dar, mai ales, pentru că nu autobuzele noi, nu lipsa acestui „medicament scump din import” este problema!

Poate că mulți vor spune că iau partea Municipalității, dar pot demonstra că circulăm din ce în ce mai greu din alte motive decât așa-zisa lipsă a autobuzelor.

Astfel, la mijlocul lui iulie, când Centrul de Control al Traficului a fost mutat în incinta Primăriei Capitalei, speram că, de atunci înainte, nu vom mai avea de-a face cu defecțiuni atât de frecvențe ale semafoarelor, că sistemul inteligent de management al traficului va funcționa și, chiar dacă vor mai apărea defecțiuni, ele vor fi cunoscute în timp real, ceea ce va permite intervenția echipajelor de la circulație, atât de la Poliția Locală a Municipiului București, cât și de la sectoare și de la Brigada Rutieră, pentru fluidizarea traficului, în intersecțiile afectate.

Realitatea ne arată, însă, că la intersecția Ion Mihalache cu Alexandru Constantinescu, spre exemplu, semafoarele cedează cel puțin o dată la două săptămâni, chiar fără să plouă, și nimeni nu pare să afle, în timp real, despre defecțiune, pentru că nu am văzut agenți de circulație care să fluidizeze traficul.
Spuneam că nu întârzierea noilor autobuze reprezintă problema principală a transportului public. Călătorii nu așteaptă în stații 20-25 de minute fiindcă RATB nu ar avea autobuze. Ei bine, atunci când intersecția de la Domenii se blochează, în acest ambuteiaj sunt prinse și autobuzele liniilor 282, 105 și 205. Așa că oamenii așteaptă în stații zeci de minute, apoi, apare câte un cârd de autobuze, care circulă asemenea păsărilor călătoare în drumul lor către țările calde.

Un alt exemplu, aseară, la Sfântul Gheorghe, terminalul RATB era plin până la refuz de oameni care așteptau tramvaiele liniei 21. Așa cum au aflat cei care s-au plictisit să aștepte și au pornit pe jos spre casă, problema nu era lipsa tramvaielor, ci faptul că intersecția dintre Bulevardul Carol I și Calea Moșilor era blocată. Nu mai puțin de patru tramvaie stăteau, unul după altul, blocate în ambuteiaj. Agenți de la vreuna dintre politiile rutiere, municipală, locale sau naționale, care să fluidizeze traficul, nu erau.

Deci, chiar dacă RATB ar dubla, de astăzi, numărul de tramvaie de pe linia 21, n-ar folosi la nimic, oamenii ar aștepta tot cu zecile de minute prin stații, fiindcă tramvaiele ar fi tot blocate în trafic.

Și, așa, ajungem la adevărata problemă. În prima parte a lunii iunie, Municipalitatea a instituit o primă porțiune de bandă unică, între Podul Băneasa și Fântână Miorița. Măsura a fost, însă, insuficient pregătită și a stârnit protestele șoferilor. Așa că Primăria Capitalei a dat înapoi și a abandonat principiul prioritizării transportului public, prin instituirea de benzi dedicate pentru autobuze și troleibuze și prin punerea în zona proprie a căii de rulare a tramvaielor, cu ajutorul bordurilor și gardurilor.

Așa că mijloacele de transport în comun continuă să stea blocate în traficul general, iar predictibilitatea și confortul transportului public rămân niște deziderate de neatins. Călătorii nu își pot face un program, adică nu știu când va veni autobuzul, troleibuzul sau tramvaiul de care au nevoie și nu pot calcula cu exactitate timpul de care au nevoie pentru a ajunge la o anumită destinație.

Ei continuă să aștepte, înfrigurați și murați de ploaie, prin stații și, apoi, să se îmbrâncească și să se calce pe picioare, pentru a se înghesui în câte un mijloc de transport supra-aglomerat.

Așadar, „medicamentele” pentru mobilitatea durabilă a Bucureștiului nu trebuie să fie importate din străinătate și nu costă sute de milioane de euro. Ele se pot găsi în „plafarul” Municipalității. Se prepară o infuzie din prioritizarea transportului public, interzicerea parcării pe prima bandă de circulație, controlul real și eficient al traficului și se servește fierbinte.

Trebuie doar ca „medicul” să fie extrem de hotărât, atunci când „prescrie medicamentul”, pentru că orice „pacient”, dacă i se dă de ales, refuză „pastila amară” sau „injecția” ori „regimul”. Dar, dacă „medicul” îi spune răspicat că este singura soluție pentru a se face bine, pentru a supraviețui „afecțiunii” de care suferă, atunci va accepta „medicamentul” amar sau procedura neplăcută ori chiar dureroasă.