Ca la noi, la nimenea …

Articol de Mircea Apostolescu, 10 noiembrie 2017, 10:53

„Că la noi, la nimenea …” era o vorba de duh pe care o auzeam, adesea, pe când eram copil. Cei care foloseau această expresie se refereau la diverse „realizări mărețe” ale „Epocii de Aur”, precum „tacâmurile de pui”, adică acele pachete care conțineau doar gâturi, aripi și gheare de pasăre, ori „salamul cu soia”, pe care astăzi suntem gata să-l plătim că pe un produs de lux.

Trecând peste amintirile mele din copilărie, constat că și în ziua de azi expresia pe care o auzeam de atâtea ori, cu 30 de ani în urmă, definește realitatea cotidiană.
Toată vara, din iunie, când elevii au luat vacanță, până în iulie, august și chiar în prima jumătate a lui septembrie, când Bucureștiul era aproape pustiu și traficul era relaxat, pentru că oamenii erau plecați în vacanță, liniștea deplină a domnit asupra străzilor. Nu am văzut muncitori, utilaje, lucrări la rețelele edilitare subterane.

După jumătatea lui septembrie, când au început școlile și toată lumea a revenit din vacanță, când traficul a redevenit infernal, au început și lucrările.

Toți deținătorii de rețele de utilități au fost, parcă, brusc loviți de o hărnicie fără limite.
Străzile răsunau, de atunci încoace, de zumzetul voios al picamerelor, care sparg atât carosabilul, cât și trotuarele. Gardurile de protecție și utilajele de construcții se întrec în a bloca traficul auto și pietonal. Șanțurile și gropile neastupate sau astupate doar parțial brăzdează deja peticitul asfalt bucureștean, alcătuind o adevărată hartă a hărniciei oamenilor muncii.

Sigur, faptul că plouă, că se apropie iarna, cu zăpezi și geruri și că traficul a ajuns la cote maxime, după acalmia de asta vară, nu domolește câtuși de puțin avântul revoluționar al celor care muncesc, spărgând asfaltul pentru a schimba cabluri, conducte, racorduri la rețelele edilitare, pentru a reface drumurile etc.

Și, strecurându-te cu greu printre utilaje, garduri de protecție, materiale de construcții și muncitori, sărind cu maximă agilitate și atenție peste gropi, șanțuri și peste bălțile lăsate de ultima ploaie, pe trotuare, la marginile acestora, pe trecerile de pietoni și în stațiile de autobuz, nu poți să nu-ți zici în sinea ta: „Ca la noi, la nimenea …”