Legea nu e poezie
Articol de Mircea Apostolescu, 21 decembrie 2017, 12:24
Există câteva noțiuni de bază, pe care le învață orice student de anul întâi la drept. Încă de la primele cursuri i se spune studentului începător că legea trebuie să fie clară, pentru a putea fi aplicată, adică să nu dea loc la interpretări, să nu lase tot felul de „portițe” deschise pentru eludarea prevederilor sale. În textele legislative nu se folosesc metafore, comparații, epitete și alte figuri de stil, ci termeni juridici, strict definiți. Cu alte cuvinte, legea nu e poezie.
Un alt principiu fundamental de drept care stă la bazele oricărui sistem legiativ este acela că legea trebuie aplicată, în mod egal, tuturor celor care se află în situatiiile reglementate de către respectivul act normativ. Altfel, subiecții de drept nu vor accepta și nu se vor supune normelor legale. Ori, principalul obiectiv al reglementărilor legale este acela ca oamenii să se conformeze de bună voie normelor de conduită prevăzute, în primul rând, și, abia în secundar, să-i sancționeze pe cei care le încalcă.
Aceste principii generale de drept sunt foarte importante și ar trebui să fie permanent în mintea celor care fac legile și alte reglementări, hotărârile de consilii locale, spre exemplu, dar și a celor care sunt chemați să le aplice, de la magistrați, până la simplii polițiști sau primari, pentru că nerespectarea lor poate duce la adevărate conflicte în societate.
Credeți că exagerez? Mii de taximetriști au protestat, ieri, în Piața Victoriei, din cauza unei Legi a taximetriei prost făcute și încă și mai prost aplicate. În esență, taximetriștii din București sunt supărați pentru că taximetriștii autorizați în Ilfov fac taximetrie, de fapt, în București. Asta se întâmplă fiindcă autoritățile locale din Ilfov au dat licențe de taxi cu mult peste norma legală de patru la mia de locuitori ai localității de autorizare. Iată cum o aplicare inegală a legii, ca să nu spunem o încălcare a ei, de către cei chemați să o aplice, primari ale unor localități din Ilfov, dă naștere unui conflict social, între taximetriștii din București și cei din Ilfov.
Tot ieri, taximetriștii au cerut scoaterea din Legea taximetriei a unei sintagme „în mod repetat”. Asta pentru că legiuitorul a stipulat că, pentru a sancționa un taximetrist care face taximetrie în altă localitate decât cea care l-a autorizat, așa cum spune legea, organul de control trebuie să-l depsiteze „în mod repetat” transportând persoane pe raza altei localități. Or, aceste două vorbe, „în mod repetat”, fac pur și simplu inaplicabile prevederile legale și deschid drumul liber taximetriștilor din Ilfov în București.
Dar exemple de prevederi care nu se pot aplica ne oferă și reglementările locale. Astfel, alaltăieri, Consiliul General al Municipiului București (CGMB) a adoptat un set de modificări la Regulamentul de taximetrie din Capitală. Numai că multe dintre aceste noi prevederi sunt de neaplicat.
Spre exemplu, hotărârea CGMB spune că îi este interzis taximetristului să refuze o cursă. Bine, și eu, cetățean, dacă taximetristul mă refuză, ce pot să fac, l-am întrebat pe viceprimarul general al Capitalei, Aurelian Bădulescu.
”Rețineți datele de identificare ale mașinii și sunați la dispeceratul Poliției Locale”, mi-a spus vicele, care este și un reputat practician al dreptului.
Bine, dar nu există nici o dovadă că taximetristul a refuzat cursa, deci cum îl veți sancționa ? La această întrebare, domnul Bădulescu nu a avut un răspuns clar, care să nu lase loc de interpretări și „portițe de scăpare”…
Alte prevederi nou introduse în Regulamentul de taximetrie spun că taximstristul nu are voie să ceară șpagă, trebuie să fie îmbrăcat adecvat și să nu abordeze subiecte stânjenitoare pentru client, din domeniul politic, ținând de religie sau de sex. Ce înseamnă îmbrăcăminte „adecvată”? O normă de reglementare, chiar și secundară, cum este o hotărâre a CGMB, trebuie să definească termenii fositi. Altfel, cineva ar putea pretinde, spre exemplu, că îmbrăcămintea „adecvată” constă în bermude, maieu și șlapi, când afară este cald, sau într-o salopetă de lucru pătată de ulei, numai bună pentru lucrări la mașină, dacă aceasta se defectează.
Pe de altă parte, cum poate dovedi clientul că taximetristul i-a cerut șpagă, tips sau bacșiș? Face plângere la Poliția Locală, dar lipsește dovada privind săvârșirea contravenției. În lipsa probelor, orice amendă contravențională aplicată poate fi contestată în justiție cu mari șanse de a fi anulată. Deci, clientul ce ar trebui să facă ? Să organizeze câte un „flagrant” de fiecare dată când folosește un taxi, pentru cazul în care i s-ar refuza cursa ori i s-ar cere bacșiș ?!
Iată cum avem de-a face cu reglementări vagi, care lasă loc pentru neaplicarea lor, care pot fi lesne ocolite, creând doar impresia că au fost adoptate măsuri pentru reglementarea unui anumit domeniu de activitate. Și, așa, apar tensiunile sociale, oameni care-și fac singuri dreptate, pe stradă, cu pumnul, cu părul, cu levierul etc.
Așadar, legea nu este poezie, domnilor reglementatori! Ea trebuie să fie exactă, ca să poată fi aplicată ! Pe de altă parte, aplicarea ei după bunul plac, nu va duce la ordine socială, ci la convulsii sociale!