Educația în anul 2017- greutăți, poticniri dar și progrese
Articol de cristina.toma, 27 decembrie 2017, 09:29
Cu toții știm că anul școlar începe în septembrie și se termină în iunie iar până la vacanța mare așteptată de atâția școlari mai este încă un semestru. Dar până la încheierea anului 2017 mai sunt doar câteva zile. Și pentru că este un timp când se trage linie, se vede ce s-a îndeplinit și ceea ce trebuie făcut în continuare, asta putem face și atunci când ne gândim la educație.
Să nu uităm că anul școlar 2017-2018 a început în septembrie mai devreme decât de obicei cu câteva zile adică pe 11 septembrie și nu pe 15 așa cum eram obișnuiți. Și dacă majoritatea copiilor erau bucuroși să se reîntâlnească cu colegii, să răsfoiască noile manuale, nu același lucru îl putem spune și despre elevii claselor a cincea care nu au avut manuale la începutul anului școlar. Aceasta s-a întâmplat din cauza contestațiilor depuse de edituri în urma licitațiilor. Elevii au avut în schimb, în locul manualelor un ”îndrumător” care cuprindea lecțiile ce trebuiau predate la mai multe obiecte de studiu. Și chiar dacă acesta a fost inițial doar pentru două luni, copiii nu primiseră toate manualele nici în noiembrie. Pentru a evita astfel de probleme pe viitor, ministerul educației dorește elaborarea unei legi a manualului școlar pentru care consultarea publică a început, aceasta aflându-se în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Educației.
Însă nu doar manualele și conținutul lor sunt adesea o problemă pentru elevi ci și greutatea lor. Se știe că elevii din România au de mai mulți ani probleme cu greutatea ghiozdanului și că pe lângă manuale și caiete, aceștia mai folosesc la clasă și auxiliare. De altfel, unele manuale au fost criticate pentru conținutul lor mult prea complex pentru vârsta celor cărora le sunt adresate. În același timp, Ministerul Educației a interzis auxiliarele iar către edituria fost emis o notă prin care au fost anunțate să nu mai tipărească aceste auxiliare. Reacțiile editurilor dar și ale profesorilor precum și cele ale unor părinți nu s-au lăsat așteptate.
S-a discutat și problema prea multor teme acasă pe care le au școlarii români și s-a făcut chiar un experiment despre cum ar fi viața copiilor fără teme. Dacă cei mici au fost foarte mulțumiți și unii au declarat chiar că au făcut mari progrese în această perioadă, cei care s-au arătat nemulțumiți de idee și au spus că temele sunt totuși necesare au fost o parte dintre părinti. Printre cei mai mulți profesori și părinti au existat voci care au afirmat că elevii au nevoie de exercițiu pentru a aprofunda cunoștiințele căpătate la școală. Alții au fost de părere că nu temele în șine sunt problema ci modul cum sunt formulate acestea adică lungi, plictisitoare și care conduc la o învățare bazată pe memorare. Însă pentru a schimba temele pentru acasă sau a renunța de tot la ele și a le înlocui cu proiecte pe care elevii să le realizeze pe o perioadă mai îndelungată, este nevoie de schimbarea întregii programe dar și a modului de predare.
La examenul de bacalaureat, chiar dacă rezultatele au fost în 2017 mai bune decât în 2016, părinții și elevii au spus că examenul de maturitate durează prea mult – adică sunt trei probe de competențe și patru probe scrise, dacă punem la socoteală și proba de limbă maternă acolo unde este cazul. De aceea Ministerul Educației a adus printr-un ordin de ministru o schimbare în ceea ce privește bacalaureatul și s-a hotărat că probele de competențe să fie susținute în februarie, calendarul fiind următorul: 12 februarie proba de evaluare a competențelor lingvistice de comunicare în limba română, 13 februarie probele de evaluare a competențelor lingvistice de comunicare în limbă maternă, în zilele de 16, 19 și 20 februarie proba de verificare a competențelor digitale iar în perioada 21-22 februarie proba de competențe de comunicare într-o limbă de circulație inernațională.
În anul 2017 a început și o revigorare a învățământului profesional prin crearea unor programe de învățământ profesional-dual în școlile profesionale. Aceasta înseamnă că elevii care vor opta pentru această formă de învățământ după clasa a opta vor primi o bursă și din partea companiilor unde urmează să îți desfășoare activitatea după absolvire și unde în timpul scolarizării vor face practică. Și chiar dacă adolescenții se arată interesați de această formă de invățământ nu același entuziasm se regăsește și în rândul părinților care se tem că după ce vor avea salariul, tinerii nu vor mai fi interesați să meargă mai departe la liceu.
Au început consultări pentru modificarea legii educației și adaptarea unor capitole ale acesteia la condițiile și situațiile noi care apar în zilele noastre.
De asemenea, în anul care stă să se încheie au fost lansate și unele programe pilot – este adevărat doar într-un număr mic de localităti – prin care copiii să primească o masă caldă la școală, de exemplu dar și alte programe care vizează îmbunătățirea vieții elevilor și găsirea unor soluții mai bune prin care procesul de predare și învățare să fie mai bun și mai atractiv.
Violența în școli nu putem spune că s-a diminuat semnificativ dar a început să fie mai vizibilă poate și din cauza postărilor în mediul online făcute în special de către elevi dar nu de puține ori și de părinti. Și avem violenta a unor cadre didactice împotriva elevilor, violenta a elevilor contra altor elevi, violențe ale elevilor contra profesorilor, violențe ale unor părinti contra unor elevi, alții decât copiii lor, violențe ale unor părinti contra unor profesori.
Din păcate aceste violențe adesea rămân nerezolvate și anume scriu nerezolvate și nu nepedepsite pentru că trebuie o rezolvare a acestora pornind de la cauze. Însă violenta a început să nu mai fie tabu și să se vorbească despre aceasta, căutându-se unele soluții. S-au făcut studii despre bullying în școlile românești, acesta a intrat mai mult în atenția profesorilor, părinților, psihologilor care au început să vorbească și apoi să încerce să organizeze unele acțiuni de conștientizare în rândul copiilor și al părintilor.
În același timp există probleme pentru care nu pare a se fi găsit o soluție în 2017 în educație iar una dintre ele este aceea a resursei umane din învățământul preuniversitar care în mare parte este îmbătrânită-nu odată s-a făcut apel la pensionari pentru ocuparea, fie ea și temporară a unor catedre rămase libere, sau, sunt multe cadre didactice aflate aproape de vârsta de pensionare. Este o adevărată problemă atragerea tinerilor în această meserie și aproape imposibil de a-i păstra pe cei care au intrat în sistem chiar dacă aceștia și-ar dori o carieră didactică.
De aceea, potrivit unui comunicat de presă emis de FSLI la sfârșitul lunii noiembrie, sindicatele din educație cer, să fie eliminate discriminările salariale create de interpretarea eronată a prevederilor Legii Nr. 153/2017, precum și modificarea actualei legi-cadru de salarizare, în sensul majorării coeficienților de ierarhizare pentru personalul didactic. Doar astfel va fi stopată migrarea masivă a cadrelor didactice către alte țări în care sunt mai bine plătite pentru muncă pe care o desfășoară.
Totodată, din cauza plecării personalului calificat, sistemul de educație a devenit singurul din Europa în care sunt acceptați necalificații. De asemenea, sindicatele cer alocarea unui procent de minimum 6% din P.I.B. pentru Educație, condiție esentială pentru dezvoltarea sistemului de invătământ și evoluția întregii societăți românești. Totodată sindicatele reproșează Guvernelor României că au practicat constant o politică de subfinanțare cronică a sistemului de învățământ și au alocat un procent de doar 3 % din P.I.B., în timp ce media în Uniunea Europeană acesta este de 5,3 %.
Totodată profesorii atrag atenția privind necesitatea elaborării de către Parlament a unei noi legi a educației naționale, care să nu fie modificată cel puțin pentru un ciclu complet de învățământ. Totodată, precizează aceștia, trebuie demarate negocierile pentru o lege distinctă privind Statutul personalului didactic.
Desigur, anul școlar nu se termină ci va continua cu semestrul al doilea în care toată lumea speră că va fi mai bine, că unele probleme – chiar dacă nu toate – se vor rezolva sau se vor căuta soluții pentru ele și că elevii, părinții acestora și profesorii vor face fată cu bine provocărilor care îi așteaptă.
