The Square / Pătratul – dificil să trăiască după propriile principii

Articol de , 3 ianuarie 2018, 21:37

Dacă nu aţi vizionat, sau doriţi să revedeţi, câştigătorul premiului Palme d’Or din 2017, filmul „The Square / Pătratul”, aveţi încă ocazia, întrucât rulează mâine şi sâmbătă la Cinema Elvira Popescu şi în tot week-end-ul la Cinemateca Union. Este o dramă plină de umor, mai ales sub forma satirei incisive, realizată de cineastul suedez Ruben Östlund ca o continuare a preocupării acestuia de a demasca falsitatea ascunsă de aparenţe, subliniind şi narcisismul naturii umane. El revine şi la lupta de clasă în această nouă poveste, ce-l are ca protagonist pe Christian, un respectat curator al unui Muzeu de Artă Contemporană pentru a cărui foarte bună interpretarea actorul Claes Bang a fost distins cu premiul Academiei Europene de Film.

Divorţat, dar tată devotat a doi copii, Christian conduce o maşină electrică şi sprijină cauze nobile, căutând să fie tot timpul politically correct. Chiar şi expoziţia sa, care are acelaşi titlu ca şi filmul, „The Square”, este o instalaţie ce invită trecătorii să mediteze la altruism şi la responsabilitatea pe care o au ca fiinţe umane. Însă, prin modul prostesc în care răspunde la furtul telefonului său, Christian dovedeşte că uneori este dificil să trăieşti conform propriilor tale principii. Ceea ce îl aruncă într-o serie de situaţii jenante, pornind chiar de la faptul că furtul mobilului şi actelor sale a fost posibil în urma înscenării într-o piaţă publică aglomerată a unei scene de violenţă aparent domestică, la care doar curator-ul şi încă un bărbat au reacţionat, aceasta fiind parcă aventura vieţii lor.

Situaţia lui Christian este agravată de faptul că tinerii proprietari ai agenţiei de PR angajată de muzeu pentru promovarea instalaţiei „The Square”, creează o campanie neaşteptată pentru aceasta, care stârneşte un val de reacţii la fel de dure pe cât sunt de violente imaginile spotului publicitar, ce implică şi sensibila temă a imigraţiei. Acest feedback, ce aduce în film şi problema gradului de moralitate al marketingului, aruncă atât pe curator, cât şi muzeul, într-o criză existenţială, trebuind să facă faţă atacului furibund al presei avide de subiecte de scandal.

Pe lângă aceste două situaţii majore de criză, Christian mai trece şi prin câteva minore, cum este şi relaţia pasageră cu o jurnalistă, foarte bine jucată de Elizabeth Moss şi în casa căreia întâlneşte prima dată o primată, aluzie la teoria evoluţionismului. A doua întâlnire este cu un om căzut în stare de primată şi se desfăşoară în timpul unui dineu exclusivist, ce are ca moment culminant un performance susţinut de Oleg, artist jucat de Terry Notary care imită cu mare pricepere comportamentul unei maimuţe. Scena aceasta e prezentă atât pe afiş cât şi în trailere, fiind egalată în semnificaţie de faptul că, pentru a expune instalaţia ce dă titlul filmului, un pătrat alcătuit dintr-un tub luminos şi o plachetă cu un text, este demolată statuia ecvestră a unuia dintre regii care au edificat Palatul ce găzduieşte Muzeul de Artă Contemporană.