Mariţa – autoturismul naţional şi mentalităţi de pe la noi
Articol de , 7 ianuarie 2018, 19:40
De Ziua Naţională a intrat pe ecrane un film care spune destul de multe despre români, de la felul în care unii bărbaţi avizi de aventuri amoroase văd viaţa de familie, considerând înşelarea soţiei ca ceva firesc, până la modul în care lucrează „patriotismele” locale, ce ne fac să ne ciondănim în loc să ne bucurăm de bogăţia de tradiţii, atitudini, obiceiuri şi… reţete complementare pe care le avem în ţara noastră, pe fondul unor trăsături de caracter comune tuturor românilor indiferent din ce regiune ar proveni. Printre care se numără şi hazul de necaz de care e plin acest film, ce este foarte reuşitul debut în lungmetraj al regizorului Cristi Iftime, scris împreună cu Anca Buja. Se intitulează „Mariţa”, după numele dat bătrânei maşini Dacia cu care şi-a făcut mendrele personajul tatălui, excelent interpretat de Adrian Titieni, „mariţă” numindu-se un dans popular, dar însemnând şi femeie de serviciu, servitoare, slugă.
Această comedie dramatică porneşte de la conflictul unui tânăr cuplu în programarea sărbătorilor de iarnă şi continuă ca un road-movie al bărbatului, Costi, foarte bine jucat de Alexandru Potocean, care hotărăşte să se vadă cu ai săi într-un periplu ce trece prin Dej, unde s-a stabilit tatăl său, Sandu, apoi printr-o localitate unde-şi lasă bunii prieteni cu care venise, mergând în continuare prin celebrul pas Tihuţa la Vatra Dornei, unde face un popas într-o pensiune în care se reuneşte familia sa pentru o noapte, pentru a porni la finalul filmului către Suceava, la casa mamei şi a fraţilor săi, Bucovina fiind obârşia lor.
De la Dej drumul este parcurs în amintitul autovehicul, ce face şi unele probleme, generatoare de situaţii şi replici destul de colorate care stârnesc râsul. Sandu, care este un şugubăţ, transformă lunga călătorie într-un prilej de laudă cu cuceririle sale amoroase: vreo 30 de femei de prin diverse sate şi oraşe. Depănarea unor astfel de povestiri în ton hazliu o continuă tatăl şi la reuniunea de familie, chiar în faţa fostei soţii, dar mai ales când rămâne singur cu cei trei băieţi ai săi, spectatorul devenind martor al îmbătării graduale a celor patru. Între două pahare Costi îi reproşează tatălui adulterul, însă nu se ajunge la violenţă întrucât fraţii tratează reproşul ca o glumă, iar tatăl se scuză cu binecunoscuta replică: „mi-a plăcut viaţa”.
A doua zi, membrii familiei, bărbaţii fiind încă mahmuri, se despart de tatăl lor, scena fiind pe cât de simplă, pe atât de semnificativă: Sandu se duce spre „Mariţa”, iar mama copiilor lui, foarte bine jucată de Ana Ciontea, de care a divorţat de ani de zile, îl urmează până când e strigată de copii şi, conştientizând gestul, se îndreaptă către maşina unuia dintre fii. Iar în urma acestei întruniri de familie Costi e gata să facă pace şi să revadă cu iubita sa.
Filmată cuminte, mai mult de pe trepied, peisajul având mai mult rol de fundal, comedia „Mariţa” e ca o poveste narată de cineva, accentul căzând pe dialoguri şi pe interpreţii filmului, printre care se mai numără Bogdan Dumitrache, Victoria Cociaş, Andrei Huţuleac. Premiile obţinute, cel al juriului la Festivalul de la Karlovy Vary şi cel publicului la Festivalul Anonimul, stau dovadă că merită să o urmăriţi într-unul din cinematografele de artă unde mai rulează din când în când.