Sărbătorim Ziua Mondială a Radioului
Articol de bucurestifm, 13 februarie 2018, 09:14
Marţi, 13 februarie, este marcată Ziua Mondială a Radioului – World Radio Day – în semn de apreciere pentru acest influent mijloc de informație și cultură. Această zi a fost proclamată la 3 noiembrie 2011, de către cea de-a 36-a Conferinţă generală a UNESCO, ratificată de Adunarea Generală a UNESCO din decembrie 2012 şi marchează prima emisie a postului de radio al Națiunilor Unite, în anul 1946.
Prima idee privind o Zi Mondială a Radioului a fost formulată în ianuarie 2008, de preşedintele Academiei Spaniole de Radio, Jorge Álvarez, printr-o scrisoare remisă directorului general al UNESCO, Koichirō Matsuura.
Pe 20 septembrie 2010, ca urmare propunerii spaniole, pe agenda Comitetului Executiv al UNESCO a fost inclus subiectul proclamării Zilei Mondiale a Radioului, iar iniţiativa a fost aprobată la 29 septembrie 2011, moment în care UNESCO a lansat o largă consultare cu organizaţii ale audiovizualului publice, private, agenţii, ONG-uri, mediul academic. La încheierea sondajului, 91% dintre intervievaţi şi-au arătat susţinerea pentru această idee, incluzând aici şi suportul oficial al Arab States Broadcasting Union (ASBU), the Asia-Pacific Broadcasting Union (ABU), the African Union of Broadcasting (AUB), the Caribbean Broadcasting Union (CBU), the European Broadcasting Union (EBU), the International Association of Broadcasting (IAB), the North American Broadcasters Association (NABA), the Organización de Telecomunicaciones Ibeoramericanas (OTI), BBC, URTI, Vatican Radio, etc.
Ca urmare a acestor rezultate, Comitetul executiv al UNESCO a recomandat celei de-a 36-a sesiuni a Conferinţei Generale a UNESCO, ca 13 februarie să devină ziua de celebrare a Radioului Mondial, ziua fiind aleasă în amintirea primei emisii a postului de radio al Naţiunilor Unite – 13 februarie 1946.
De asemenea, recomandarea către Conferinţa generală conţine invitaţia adresată statelor membrie ale ONU, organizaţiilor internaţionale, asociaţiilor profesionale, şi uniunilor audiovizuale, precum şi societăţii civile, pentru celebrarea amplă a Zilei Mondiale a Radioului, în felul în care fiecare din aceste entităţi îl consideră potrivit.
Astfel că, în cadrul celei de-a 36-a Conferinţe Generale a UNESCO, la 3 noiembrie 2011, a fost adoptată rezoluţia privind marcarea Zilei Mondiale a Radioului de către toate statele membre ale Naţiunilor Unite.
La 14 ianuarie 2013, cea de-a 67-a Adunare Generală a ONU a ratificat proclamarea Zilei Mondiale a Radioului, din acest moment această zi devenind oficială pentru toate statele membre, pentru agenţiile, fondurile, programele şi partenerii ONU.
„Radioul şi sporturile” este tema din acest an propusă de UNESCO, prin care invită toate posturile de radio din întreaga lume să prezinte frumuseţea sportului în toată diversitatea sa.
Inginerul şi fizicianul italian Guglielmo Marconi (1874 – 1937), inventatorul telegrafiei fără fir şi a antenei de emisie legate la pământ, a realizat, în anul 1895, la Pontecchio, o transmisie radiotelegrafică cu un aparat propriu, brevetat în 2 iunie 1896, printr-un un sistem care putea să transmită şi să primească semnale radio de la o distanţă de 3 km.
Marconi şi-a extins, apoi, cercetările, emiţând unde radio pe distanţe din ce în ce mai mari. În 1899, el a deschis prima fabrică unde se construiau aparate de telegraf fără fir în Chelmsford (Essex) şi a stabilit o legătură radio între Marea Britanie şi Franţa.
Primul om care a transmis un mesaj vocal prin intermediul undelor radio a fost canadianul Reginald Fessenden, în 23 decembrie 1900, la distanţa de aproximativ o milă (1,6 km.)
În 12 decembrie 1901, Marconi a reuşit să transmită un mesaj radio peste Oceanul Atlantic, din Wexford (Anglia) până în Newfoundland (acum în Canada).
Însă acealşi Marconi a cunoscut adevărata glorie în ziua de 18 ianuarie 1903, când a pus aparatul său la dispoziţia preşedintelui Statelor Unite, Theodore Roosvelt, pentru ca acestab să transmită mesajul de felicitare regelui Eduard al VII-lea al Angliei.
În 1909, Marconi a obţinut Premiul Nobel pentru fizică datorită acestei invenţii.
În anul 1910, Dunwody şi Pickard construiesc primul post de radio cu detector cu galenă (cristal de sulfură de plumb). Audiţia se făcea în difuzoare de forma unui cornet acustic (haut – parleur) sau căşti de telefonie.
Tesla a pierdut primul proces în vederea recunoaşterii „paternităţii” radioului, intentat lui Marconi în 1915.
Al doilea proces derulat în 1946 la Curtea Supremă din SUA avea să-i dea câştig de cauză lui Tesla, acesta fiind declarat „părintele” legitim al radioului.
În anul 1908, radiofonia românească face primii paşi prin instalarea unui post de radiotelegrafie la Constanţa, aparţinând Serviciului Maritim Român, iar în anul 1909, marina militară a instalat trei posturi la Călăraşi, Giurgiu şi Cernavodă.
Primul post radiotelegrafic cu ajutorul căruia s-au putut realiza legături cu străinătatea (Atena, Roma, Paris) a fost pus în funcţiune de către inginerul Emil Giurgea (1885-1960) în Turnul lui Ţepeş de la Filaret, în anul 1914.
În anul 1920, un grup de radioamatori condus de profesorul Dragomir Hurmuzescu a avut iniţiativa de a înfiinţa un curs de radiocomunicaţii la Universitatea Bucureşti.
Prima emisiune experimentală de radiodifuziune din România a avut loc în anul 1921 între postul de radiotelegrafie de la Herăstrău şi Şcoala Politehnică din Bucureşti, şi tot în acelaşi an, din iniţiativa Guvernului de la acea vreme, s-a înfiinţat o reţea de posturi radiotelegrafice care acoperea întreg teritoriul ţării.
La sfârşitul anului 1924, acelaşi grup de radioamatori, iniţiat de profesorul Hurmuzescu, a început să militeze pentru înfiinţarea unui post naţional de radiodifuziune.
În 9 noiembrie 1925 are loc, la Universitatea Bucureşti, Adunarea Amatorilor de Radiofonie, iar pe 19 noiembrie 1925, ora 15:00, în cadrul expoziţiei Luna Bucureştilor, a fost realizată prima emisiune în limba română cu un program de divertisment, realizată cu un aparat de tip Levy de 50 de waţi, autorul acestei premiere tehnice fiind inginerul C. Cottescu.
În data de 15 decembrie 1925, apare Decretul regal de aplicare a „Legii Radiofoniei”, transmis ulterior şi Oficiului Internaţional de Radiofonie de la Geneva.
În octombrie 1926, Regele Ferdinand I a contribuit esenţial la înfiinţarea radioului public din ţara noastră, prin exprimarea, la Castelul Peleş, a acordului scris pentru înfiinţarea Societăţii de Difuziune Radio Telefonică din România.
La 4 decembrie 1926, în România erau circa 2000 deţinători de aparate de radiorecepţie.
În anul 1927 se construiesc la Institutul Electrotehnic primele posturi româneşti de emisie, între care unul va funcţiona pe unde scurte, după un proiect al ing. Emil Petrascu. În această perioadă, profesorul Dragomir Hurmuzescu emitea de două ori pe săptămână, pe lungimea de undă de 350 de metri, emisiuni pentru 2000 de abonaţi
Pe 22 decembrie 1927, în „Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 2915”, apare, la articolul 2, reglementarea privind constituirea Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România.
În data de 19 iunie 1928 este achiziţionat imobilul din Str. Fântânii (azi Str. General Berthelot) nr. 60, primul sediu al Societăţii Române de Radiodifuziune, fostă proprietate a generalului Socec.
La 1 noiembrie 1928 a fost realizată prima transmisiune radiofonică a postului Radio Bucureşti, la ora 17:00, pe lungimea de undă de 401,6 metri, cu o putere de 0,4 kW. S-a auzit „Alo, alo, aici Radio Bucureşti”.
Emisiunea a fost deschisă de profesorul Hurmuzescu în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie.
În pragul împlinirii a 90 de ani de la înfiinţare, Radio România este lider absolut de audienţă, fiind ascultat zilnic de aproape 4,5 milioane de oameni şi înseamnă trei posturi naționale – Radio România Actualități, Radio România Cultural și Antena Satelor, emisie internațională prin Radio România Internațional 1 (în limba română) și Radio România Internațional 2 și 3 (în limbi străine), 8 studiouri regionale, Radio România Chişinău, un post dedicat exclusiv muzicii clasice, Radio România Muzical, Radio3Net ”Florian Pittiș”, singurul post din țară exclusiv online, o agenţie de presă – RADOR, Editura Casa Radio, orchestre, coruri şi solişti de valoare înaltă sau Teatrul Naţional Radiofonic.
Radio România mai înseamnă, alături de Târgul de carte GAUDEAMUS, Festivalul Orchestrelor Radio Radiro şi Festivalul Internaţional de Teatru Radiofonic Grand Prix Nova, zeci de proiecte muzicale şi educative şi alte nenumărate evenimente culturale.
Ziua Mondială a Radioului înseamnă sărbătoarea unui mijloc de informare pe care îl preţuim şi care se dovedeşte indispensabil, mai mult ca oricând, un instrument accesibil al informaţiei, educației, culturii, al libertății de expresie și al dezbaterii publice. O zi în care este reconfirmată puterea unică a radioului, care ne marchează viaţa de zi cu zi şi care aduce oamenii laolaltă, chiar şi pe cei din cele mai izolate locuri de pe planetă.
