Bucătăria română – sau istoria din farfurie
Articol de Andra Radu, 26 mai 2018, 13:16
O carte pe care nu ar trebui să o lăsați necitită – fie că vă place istoria, fie că sunteți niște firi gurmanzi – este “Bucătăria română”, apărută la editura GastroArt – o carte cuprinzătoare de mai multe rețete de bucate și bufet scrisă de Christ Ionnin și îngrijită și adunată de Simona Lazăr.
De fapt, Simona Lazar este cea care a descoperit cartea lui Christ Ionnin, undeva uitată în rafturile unei biblioteci importante dar pe care nimeni nu o mai consultase de mai mult de zeci de ani. De altfel, este o lucrare de pionierat în domeniu, iar Simona Lazăr ne face o adevărată istorie a cărților de bucate din secolul al XIX-lea din Țările Române. Și ce ne poate spune mai multe despre istoria unui popor decât gastronomia?
Astfel, aflăm că prima carte de bucate românească a apărut la 1841, iar inițiativa venea din partea unor cărturari care luase contact cu lumea apuseană prin studiile pe care aceștia le făcuseră în Franța și Germania. Astfel, cu 200 de rețete ”cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești, Mihail Kogălniceanu și Constantin Negruzzi dau tonul. Asa că schimbarea politică din anii `40 a veacului al 19-lea e intuită, dacă vreți, în simplu demers al redactării acestei cărți care conține, deopotrivă, rețete din cuhniile de acasă și dintre-acelea culese de pe drum”.
Însă cei doi scriitori s-au implicat și în răspândirea unor feluri de mâncare apusene în Moldova precum și în popularizarea obiceiurilor vest-europene de a lua masa sau anumite gustări. Ce-i drept prima carte de bucate a fost și primul best-seller de pe meleagurile noastre, ea cunoscând mai multe ediții. Sigur, au apărut apoi și alte cărți de bucate dar și de organizarea gospodăriei după rânduiala apuseană, în special cea franceză. Una dintre aceste cărți, devenită foarte populară este cea scrisă de Maria Maurer, o săsoaică școlită la Viena. Ea a scris o ”Carte de bucate. 190 de rețete alese și încercate de o prietenă a tuturor femeilor celor casnice”.
Însă cine a fost Christ Ionnin?
Simona Lazăr i-a descoperit cartea, uitată undeva în rafturile unei biblioteci mari și vestite. Însă el nu pare să fi fost un bucătar pentru că mai are o lucrare de popularizare a matematicii în rândul tinerilor, o culegere de cântece populare, culese de el probabil. Nu se știe precis dacă era bogat sau nu, dar ceea ce se vede din lucrările sale este că era un popularizator al obiceiurilor europene în rândul românilor, că își dorea Unirea Principatelor într-o bună zi.
Unii s-ar putea întreba cum de Christ Ionnin trece așa ușor de la gastronomie la matematică și invers? Legătura între cele două este foarte strânsă dat fiindcă gospodinele trebuiau să transforme dramul în gram pentru că dacă nu o făceau corect în bucătăria lor se putea întâmpla oricând o dramă.
Cartea conține atât rețete românesști dar și preluate de la alții, iar faptul că la un moment dat poate părea neterminată este un indiciu că autorul a murit și nu a mai apucat să o termine. Dar rețetele pe care a apucat să le scrie pot fi de folos și în zilele noastre, mai ales dacă vă place să gătiți așa mai original.
Unele dintre rețete ar putea fi încercate cum ar fi înghețata de lămâie, de zmeură, tort cu fructe și …lista ar mai putea continua, însă fie că veți încerca sau nu măcar una dintre rețete sau veți citi file din istoria cărților de gastronomie, cartea vă va captiva și nu o veți lăsa din mână până când nu veți întoarce și ultima pagină!