Tratatul de la Trianon
Articol de Andra Radu, 4 iunie 2018, 14:46 / actualizat: 4 iunie 2018, 16:49
La 4 iunie 1920 se semna în Palatul Marele Trianon de la Versailles tratatul care avea să stabilească frontierele unuia dintre statele născute din fostul Imperiu austriac, Ungaria, cu țările vecine. Era doar unul dintre tratatele care au urmat Conferinței de Pace de la Paris (1919-1920), conferință ce avea ca misiune reglementarea problemelor postbelice ale Europei și stabilirea unei noi ordini politice și teritoriale.
Tratatul de la Trianon este, așadar, unul dintre tratatele care au schimbat harta Europei și soarta unor națiuni, inclusiv a românilor, consfințind granițele României Mari. A fost semnat de Franța, Marea Britanie, Italia, Statele Unite, Japonia, România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Cehoslovacia și alte nouă state, pe de o parte și Ungaria pe de altă parte.
Pentru că hotărârile ce urmau a fi luate de puternicii lumii urmau să fie de o uriașă însemnătate, americanii, englezii și francezii înființaseră comisii formate din oameni de știință care să studieze situația “din teren” din punct de vedere geografic, istoric, sociologic. Delegația româna la Conferința de la Paris, condusă de primul ministru I.I.C. Brătianu, avusese și ea în componența sa valoroși experți în domeniul juridic (Eftimie Antonescu, Constantin Antoniade, Mircea Djuvara), economic și financiar (G. Caracostea, dr. Creangă, C. Crișan, N. Flondor, Eugen Neculce), geologic (Ludovic Mrazec), geografic și etnografic (Caius Brediceanu, Alexandru Lapedatu), militar (col. Toma Dumitrescu). Notele și memorandumurile înaintate reprezentanților marilor puteri reprezentate în Consiliul celor Patru – care au avut în mâinile lor puterea deciziei – fuseseră, de asemenea, de un înalt profesionalism.
Așa încât, atunci când la 4 iunie 1920 a fost semnat Tratatul de pace cu Ungaria, recunoașterea unirii cu țara a teritoriilor locuite de români a fost un lucru firesc. Printre altele, Tratatul prevedea:
„Articolul 45. Ungaria renunță, în ceea ce o privește, în favoarea României, la toate drepturile și teritoriile asupra fostei monarhii Austro-Ungare situate dincolo de frontierele Ungariei, astfel cum sunt fixate la art.27, partea a II-a (Frontierele Ungariei) și recunoaște prin prezentul Tratat sau prin orice alte Tratate încheiate în scopul de a îndeplini prezenta încheiere, ca făcând parte din România.”
„Articolul 47. România recunoaște și confirmă, față de Ungaria, angajamentul său de a accepta inserarea, într-un tratat încheiat cu principalele puteri aliate și asociate, a dispozițiilor socotite necesare de către aceste puteri, pentru a proteja în România interesele locuitorilor care diferă de majoritatea populației prin rasă, limbă și religie, precum și pentru a proteja libertatea de tranzit și un regim echitabil pentru comerțul celorlalte națiuni.”
Documentarul se poate citi in intregime pe Rador.
Sursa: Rador