”Povestea slujitoarei”, o carte de succes în care apare și numele României

Articol de cristina.toma, 16 iunie 2018, 09:30

Oare cine mai are curajul să citească o carte care a fost deja ecranizată, iar filmul pe care l-a inspirat deja face furori pe rețelele de televiziune, e căutat pe internet și chiar …piratat în alte locuri.

Puțini sunt aceia care, după ce au văzut un film, mai citesc și cartea, iar aceasta se întâmplă din mai multe motive: unii se tem că după ecranizare vor fi dezamăgiți de cartea originală, alții pentru că deja au în minte conturate personajele, de fapt este vorba doar despre fețele și gesturile actorilor, în vreme ce altă categorie este de părere că nu mai este necesar să citești cartea din moment ce există filmul.

Însă indiferent dacă ați văzut sau nu filmul, eu vă recomand să nu lăsăți necitită în această vară ”Povestea slujitoarei”, scrisă de Margaret Atwood și apărută la editura Paladin în traducere românească.

Acțiunea cărții se petrece undeva în viitor, în Galaad, o țară care a apărut în locul a ceea ce fuseseră cândva Statele Unite și care se organiza după principii ce s-ar dori a fi biblice, dar care amintesc mai mult de cele naziste. Cum a luat naștere nu se povestește prea mult, ci se dau doar anumite detalii și se spune că fuseseră doar unele semne, dar cărora nimeni nu le dăduse atenție. Ceea ce este mai înspăimântător este faptul că femeile nu mai aveau nici un drept, doar cel de a naște și de a fi supuse bărbaților. Sigur și ele par a avea organizații și ceremonii proprii dar numai sub stricta supraveghere a bărbaților.

Femeile se împart în această societate în soții, întotdeauna îmbrăcate în albastru și care sunt partenerele de viață ale Comandanților, bărbați puternici și bogați, Marthe -îmbrăcate în verde și care sunt servitoarele soțiilor și slujitoare, îmbrăcate în roșu, având pe cap o bonetă albă cu boruri foarte largi și care sunt trimise în casele puternicilor Comandanți să le facă doar copii –“pentru ei și soțiile lor sterpe”. Slujitoarele sunt , de fapt, un fel de utere ambulante trimise câte doi ani într-o casă cu misiunea de a face stăpânilor un copil, care nu va ști niciodată că este născut de o astfel de mamă. Pentru că după ce o misiune este îndeplinită, slujitoarea merge într-o altă casă pentru a repeta experiența.

De fapt, motivul pentru care o astfel de societate se instaurase fusese tocmai fertilitatea aflată în scădere dramatică.

Printre toate aceste schimbări se strecoară și Offred, o tânără femeie care avusese înainte o viață normală, un soț, un copil, dar a cărei identitate fusese ștearsă după arestarea întregii ei familii tocmai când doreau să părăsească această țară ciudată. Familia fusese despărțită, iar ea ajunsese într-un centru, un fost campus universitar unde și alte tinere femei fuseseră recrutate pentru a deveni producătoare de copii pentru cei puternici. Aici se încercă îndoctrinarea lor, li se lua identitatea, numele, nu aveau voie să vorbească una cu cealaltă și luau cursuri ținute de niște gardiene îngrozitoare cărora li se spunea “Mătuși”.

La cea mai mică abatere de la regulile lor absurde erau “corectate”cu niște bastoane electrice.

Doar noaptea tinerele femei vorbeau în șoaptă una cu cealaltă, încercau să afle ceva despre familiile lor sau alți cunoscuți, dar tot nu puteau evada.

Offred ajunse în casa unei familii bogate care dorea să aibă un copil. Aici, deși primea hrană suficientă și bună, avea camera ei, trebuia să îndure ceremoniile bizare impuse alături de celelate femei din casă. Dar pe lângă toate acestea trebuia să îndure și disprețul Serenei Joy, soția acestui Comandant. Aici avea termen 2 ani pentru a rămâne însărcinată și a face un copil. Așa că era tratată cu o toleranță ostilă.

Reușește să se apropie de o altă slujitoare, Ofgen, și află că există și o cale de scăpare și chiar o anume mișcare de dizidență.

Și chiar dacă Offred respectă toate regulile impuse, inclusiv controalele medicale regulate, copilul așteptat tot nu apare. Comandantul încearcă o apropiere de ea, o anume complicitate, dezvăluidu-i până și cele mai adânci secrete ale sale. Chiar și soția acestuia devine prietenoasă și îi face favoruri mai mici sau mai mari, de pildă îi arată o fotografie a fetiței sale care creștea undeva departe în familia unui personaj important al Galaadului.

Pentru a obține copilul dorit, ceea ce ar însemna și pentru Comandant o schimbare în bine a poziției sale, Serena îi facilitează lui Offred o legătură cu Nick, șoferul Comandantului care, de fapt ,era un dizident și un spion în casă acestuia. El pare a fi în cele din urmă cel care se pare că o va scăpa pe Offred de toate acestea. Pentru că existau și nenumărate căi de a fugi în alte țări, chiar în Europa și a scăpa de această societate ciudată care se lupta pentru a supraviețui, strivindu-i pe cei care făceau parte din ea.

Însă nu vă lăsați păcăliți. Cartea nu se termină aici. Citiți și ultimul capitol care pare o postfață și în care apare și numele României. Și aici mă întreb dacă autoarea nu s-a inspirat dintr-un detaliu al vieții românilor dinainte de 1989.

Care? Vă las să descoperiți singuri atunci când veți citi romanul ”Povestea slujitoarei”, scrisă de Margaret Atwood pe care, chiar dacă vă va șoca, nu îl veți lăsa din mână până când nu veți întoarce și ultima pagină.