Bine de citit: „Cioburi de onoare”
Articol de razvanursuleanu, 23 ianuarie 2019, 08:49
Citim SF-uri pentru că o să se întâmple cândva. Se va întâmpla sigur, doar că trebuie să mai așteptăm. Cam asta ar fi ideea generală și depersonalizată.
Ideea particulară și personalizată ar fi că eu am citit romanul lui Lois McMaster Bujold 
pentru că toate lucrurile astea SF din cartea ei reiese că se vor întâmpla exact așa cum mi-am imaginat mereu viitorul. În “Cioburi de onoare” se prezice că o să vină și zilele în care oamenii despre care ai impresia că sunt cinstiți chiar sunt cinstiți, competența este răsplătită și la comandă rămân doar ofițerii care și-au obținut tresele în urma unor fapte eroice, „onoarea nu se împuținează dacă e împărtășită”, poveștile de dragoste nu sunt omorâte de distanțe și nici de timp și toate se termină cu bine.
Nu mă ia valul, sunt conștient că teleportorul, ansiblul, aprecierea valorii, spațiul-stază, subspațiul, hiperspațiul, cinstea, hiperboloidul inginerului Garin, holodeck-ul, onoarea, creierul pozitronic precum și multe alte SF-uri din romane și din filme încă refuză în mare măsură să fie contemporane cu noi, dar o să vină o zi în care sigur se vor întâmpla, sigur-sigur, doar că trebuie să mai aștept (sau „așteptăm”, dacă mai e careva).
Nota acordată romanului: 8,3
