Bucureștiul – pentru unii mumă, pentru alții ciumă
Articol de Mircea Apostolescu, 30 ianuarie 2019, 09:34
În teorie, Bucureștiul este un singur oraș, capitala României, care produce 25% din produsul intern brut al țării și care trebuie să le ofere tuturor cetățenilor săi un standard de viață egal, cât mai ridicat.
Dacă trecem de la teorie la practică, însă, de multe ori ai impresia că este vorba despre mai multe orașe, care uneori trăiesc în lumi paralele și în care oamenii au standarde diferite de viață.
Sectorul 1 este cel mai bogat, având un buget cât al celor opt județe ale Moldovei la un loc. De aceea, face reabilitare termică gratuită pentru cetățenii săi, și aproape s-a finalizat acest proces, aceștia nu plătesc taxă de salubritate etc. La polul opus se află sectoarele sărace 4, 5 și 6, unde nu s-au făcut aproape deloc reabilitare termică.
Fiecare primărie de sector are propriile reguli, percepe taxe, pentru gunoi spre exemplu, la ce nivel socotește că este bine, are propriile reguli privind locurile de parcare etc. Uneori ai impresia că te afli într-o piesă de teatru absurd.
Un astfel de exemplu este majorarea tarifelor de parcare în parcările publice din centrul orașului. Măsura este, de principiu, una salutară în ideea de a descuraja intrarea cu mașinile personale În centrul orașului, stimulând folosirea transportului public.
Dar, deoarece această măsură nu a fost însoțită și de desființarea parcării gratuite pe trotuare și pe prima bandă a marilor artere de circulație, ea nu a produs efectele contate. Da, desigur, acum găsești locuri libere câte vrei în parcările municipale din centru, de la Academiei și Edgar Quinet, până la Eva, Sala Palatului sau Bulevardul Aviatorilor. Dar mașinile din parcările Primăriei Capitalei s-au mutat pe trotuarele și pe banda întâi ale bulevardelor din centru, unde se parchează gratuit. Asta în vreme ce Parisul, spre exemplu, a desființat conceptul de parcare gratuită din 1990.
Măsura creșterii tarifelor pentru parcările publice din centrul Bucureștiului a mai creat o anomalie. Astfel, o persoană care locuiește pe un mare bulevard, Magheru, Aviatorilor, plătește pentru un loc de parcare de 12 ori mai mult decât vecinul de pe străduța alăturată.
Cum este posibil ? Un loc de parcare de reședință pe strada Grigore Mora, plătit către ADP Sector 1, spre exemplu, costă numai 78 de lei pe an. Pentru această sumă modică, cel care închiriază locul de la ADP beneficiază de un loc de parcare marcat și asigurat, care este al lui toată ziua. În vreme ce un loc de parcare în parcarea publică de pe breteaua Bulevardul Aviatorilor, la numai câțiva metri de strada amintită costă 80-120 lei pe lună. Acesta este tariful preferențial stabilit de către Consiliul General al Municipiului București pentru abonamentele rezervate riveranilor. Riveranii beneficiari al abonamentului preferențial nu are un anumit loc de parcare rezervat în respectiva parcare municipală, ci doar promisiunea de a primi un loc, când vine să își lase mașina.
Nu cred că tarifele pentru parcările din centru ar trebui reduse. Pentru că cei care au birourile în acea zonă exclusivistă pot foarte ușor să vină cu metroul până la Piața Charles De Gaulle și, apoi, să facă câțiva pași pe jos, pe bulevard. Dar inechitatea dintre doi vecini care locuiesc la câțiva metri unul de celălalt ar trebui înlăturată. De ce acela care locuiește în aceeași zonă exclusivistă, dar pe strada secundară trebuie să plătească o sumă modică pentru locul său de parcare ? Mașina lui nu ocupă tot atâta spațiu pe domeniul public că și mașina vecinului de pe Aviatorilor ? Numai pentru că străduța se află în administrarea Primăriei Sectorului 1, iar breteaua Bulevardului Aviatorilor se găsește în administrarea Primăriei Capitalei, care a găsit de cuviință să o transforme în parcare publică, între Statuia Aviatorilor și Piața Charles de Gaulle?
În plus, mărirea tarifului parcării publice nu a făcut decât să creeze un adevărat haos de mașini parcate claie peste grămadă pe străduțele laterale, înguste.
O altă anomalie ce ține tot de administrarea diferită a unor spații aflate unul lângă celălalt o găsim tot pe Aviatorilor. Cele șase benzi de pe mijlocul bulevardului sunt considerate artere principale și beneficiază de deszăpezire și tratamente antiderapante în urgența întâi.
Pe de altă parte, bretelele aceluiași bulevard sunt considerate artere secundare, care sunt dezapezite și unde se execută tratamente antiderapante în urgența a doua. Așa se face că, mijlocul și bretelele aceluiași bulevard se află în anotimpuri diferite. În timp ce pe cele șase benzi de pe mijloc se circulă normal, carosabilul fiind adus „la negru”, dezapezit și tratat cu antiderapant, pe bretelele de pe Aviatorilor gheața și poleiul sunt parcă din altă realitate.
Deci iată cum cel care plătește parcarea mai scump, pe bulevard, când vine vorba despre deszăpezire se trezește pus în aceeași oală cu vecinul care plătește de 12 ori mai puțin, pe străduța alăturată.
Așadar, Bucureștiului i se potrivește de minune vechea vorbă a românului: „pentru unii mumă, pentru alții ciumă”.
