În această situatie zace, de mai bine de două decenii Blocul Rosenthal. Acesta este situat, în zona zero a orașului, pe Calea Victoriei, la numărul 22-24, chiar vis-a-vis de Magazinul „Victoria” si de Palatul CEC – ului.
Blocul, inaugurat pe 20 decembrie 1938, a fost construit după planurile lui Radu Dudescu, la acea vreme arhitectul șef al Băncii Naționale, sub indrumarea inginerului Liviu Ciulley.
Pentru această construcție, BNR a plătit 35 de milioane de lei, la vremea respectivă.
Blocul a fost cunoscut, in epocă, sub denumirea de „Rosenthal”, deoarece a fost ridicat pe locul fostului magazin de porțelanuri fine „Rosenthal”.
Blocul „Rosenthal” a fost destinat a găzdui „Casa de Pensiuni, Împrumuturi și Ajutoare” a personalului Băncii Naționale, înființată in 1935, și „Asociația Sportivă si Culturală” a angajaților BNR.
Clădirea, pe ale cărei ziduri se poate vedea, încă, semnul ce indică un monument istoric, are un subsol cu două niveluri, 5 etaje de birouri, o sală de conferințe, la etajul al saselea, o sală de sport, cu dependințele necesare, la etajul 7, și un bufet, la etajul 8. Imobilul dispunea si de 4 ascensoare pentru persoane plus un ascensor pentru corespondență.
La parter, sunt spații comerciale. Blocul „Rosenthal” a adus, pentru întâia oară, o idee inovatoare in București. Astfel, spațiile comerciale de la parter sunt retrase si, in fața lor, se află o galerie cu colonade, pentru ca trecătorii să poată zăbovi în fața vitrinelor, la adăpost de ploaie, de vânt, ninsoare sau de razele arzătoare ale soarelui.
După inaugurarea sa, clădirea a adăpostit nu doar „Casa de Pensiuni” și „Asociația Sportivă si Culturală” ale personalului BNR, ci și „Serviciul de control al Importului”, „Serviciul de Control al Exportului”, „Serviciul de Relațiuni cu Străinătatea” ale Băncii Naționale.
În 1968, clădirea a fost transferată Băncii Române de Comerț Exterior (BRCE). Timp de 20 de ani, până în 1989, prin această bancă s-au desfasurat cele mai multe operațiuni speciale ale statului român. După 1990, banca și-a schimbat denumirea în Bancorex, păstrându-și, însă specializarea in tranzacții financiare externe și fiind considerată un fel de regină a băncilor din România.
La 27 iunie 1999, Agenția de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) a preluat 1022 de dosare cu credite neperformante ale Bancorex, banca fiind desființată. Cu toții am plătit crach-ul Bancorex.
După căderea Bancorex, cladriea de pe Calea Victoriei 22 – 24, a rămas in părăsire. Astăzi, o parte dintre geamurile de la parter și de la etajele inferioare și chiar superioare sunt sparte, galeria de la parter este plină zoaie de urină, de gunoi și mâzgălită cu tot felul de simboluri ale unor minți sucite.
În interior, oamenii fără adăpost au făcut ravagii. Au smuls tot ce ramasese în urmă, bucăți de metal, mochete etc au scrijelit peretii și au lăsat în urma lor sticle de băutură goale, vetre de foc, toalete ad-hoc, cu grămăjoare de fecale, unele uscate, altele mai proaspete, zdrențe din hainele lor, mormane de gunoi.
Din interiorul clădirii și din galeria comercială răbufnește spre stradă un miros de igrasie, amestecată cu mizerie și urină. Așa că trecătorii ocolesc cel mai adesea galeria cu colonade, unde ar fi trebuit să privească în vitrine, la adăpost de ploaie sau de soare.
În urmă cu 3-4 ani, am reușit să aflăm, dintr-un răspuns al Primăriei Capitalei la o solicitare a București Fm, că Blocul „Rosenthal” se află chiar în patrimoniul municipalității, că este încadrat în clasa de risc seismic 2 și că, deocamdată, Consiliul General al Municipiului București nu hotărâse ce să facă cu respectivul imobil. Dar, de îndată ce consilierii municipali aveau să decidă asupra destinației blocului de pe Calea Victoriei 22-24, Primăria Capitalei avea să purceadă la consolidarea acestuia, se menționa în acel răspuns.
De atunci și până astăzi, singurul lucru nou a fost apariția unor plăcuțe care avertizează cum că zona galeriei cu colonade a blocului ar fi supravegheată video. Nu știm de către cine și în ce scop, dar această supraveghere nu pare să-i sperie nici pe cei care ies noaptea din barurile și cluburile din Centrul Istoric, nici pe aurolaci. Mărturie stau zoaiele de urină de pe pereți care continuă să se împrospăteze; precum și faptul că boschetarii, după ce au spart geamul, au reușit să ridice unul dintre grilajele vitrinelor de la parter, intrând și ieșind în voie din clădire.
Iată că avântul consolidării pare, mai degrabă, avântul prăbușirii, cel puțin în cazul Blocului „Rosenthal”. Situația este cu atât mai de neînțeles cu cât clădirea situată în plin centrul Bucureștiului, se află chiar în proprietatea Primăriei Capitalei, care ar putea să o consolideze, fără a fi nevoită să se lupte cu proprietarii reticenți, și, apoi, să îi dea o utilitate. Spre exemplu ar putea închiria cu bani buni spații de birouri, în această zonă ultra-centrală.
