ELCEN încotro?! Nimeni nu pare să știe …
Articol de Mircea Apostolescu, 15 mai 2019, 14:47
În primăvara anului 2013, adică în urmă cu șase ani, avea loc o întâlnire pe care am crezut-o istorică între primul ministru al vremii, Victor Viorel Ponta, și primarul general de atunci, al Capitalei profesor doctor Sorin Mircea Oprescu.
În urma acestei întâlniri, cei doi înalți demnitari au susținut o conferință de presă comună în cadrul căreia prim-ministrul a promis că Electrocentrale București SA (ELCEN) va trece de la Ministerul Energiei la Primăria Capitalei, pentru a fuziona cu RADET, transformat din regie autonomă în societate comercială, tot în subordinea Consiliului General al Municipiului București.
Datoria istorică a RADET către ELCEN avea să se șteargă prin confuziunea de patrimonii, iar, în urma fuziunii, avea să se creeze sistemul integrat de alimentare cu energie termică a Municipiului București (SACET-BUCUREȘTI), promitea Victor Viorel Ponta, acum șase ani.
SACET-BUCUREȘTI urma să reunească atât producția, cât și transportul, furnizarea și distribuția agentului termic în cadrul aceleiași companii. Noua companie ar fi urmat să asigure atât investițiile necesare pentru rețeaua primară a RADET, cât și pe cele la fel de stringente în capacitățile de producție, învechite, ineficiente și poluante ale ELCEN. Mare parte a acestor investiții ar fi trebuit să fie finanțate prin atragerea de fonduri europene nerambursabile, spuneau atunci, acum șase ani, Ponta și Oprescu.
În urma acestei întâlniri și în concretizarea promisiunilor primului ministru Ponta, pe 27.03.2013, a fost adoptat de către Guvernul României celebrul „Memorandum privind soluția reținută pentru realizarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică prin sistem de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) integrat în Municipiul București și Municipiul Constanța”.
Memorandumul prevedea următoarele etape: divizarea ELCEN în trei societăți comerciale, ELCEN București, ELCEN Constanța și Electrocentrale București SA. Această etapă urma să aibă loc până la 30 mai 2014. Apoi, până la 30 iunie 2014, RADET ar fi trebuit reorganizată ca societate comercială iar acțiunile ELCEN ar fi urmat să fie transferate din proprietatea Statului Român în cea privată a Municipiului București. După toate acestea ar fi trebuit să urmeze fuziunea dintre ELCEN și societatea rezultată din reorganizarea RADET București.
Apoi, a urmat, însă, o perioadă de tergiversări, ajungându-se, până la urmă la o decizie a Curții Constituționale prin care se spunea că trecerea ELCEN la PMB cu titlu gratuit, așa cum se întâmplase la Constanța, spre exemplu, ar fi ilegală.
A venit, apoi, OUG 61/04.08.2017 pentru aprobarea unor măsuri privind mandatarea Ministerului Energiei pentru transferul unor pachete de acțiuni deținute de către statul român la societățile producătoare de agent termic la unitățile administrației publice locale în vederea înființării și organizării serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat. Prin OUG 61/2017, Guvernul clarifica modalitatea de creare a SACET-urilor, inclusiv a celui din Capitală. Astfel, sistemele integrate de alimentare cu energie termică urmau să se creeze, la solicitarea autorităților locale, cu justă despăgubire. Mai pe românește, asta însemna că autoritățile locale, inclusiv Consiliul General al Municipiului București (CGMB) puteau prelua activele, adică centralele termoelectrice (CET-urile) de la Ministerul Energiei plătind valoarea cea mai mare dintre valoarea de piață și cea contabilă înregistrată a respectivelor active. Mai simplu, deși, până atunci, în alte orașe din țară, CET-urile fuseseră transferate gratuit către autoritățile locale, de exemplu Municipiul Constanța care beneficiase de prevederile Memorandumului din 2013, Bucureștiul nu putea beneficia de același tratament.
Au urmat noi și noi promisiuni, tergiversări, bâlbâieli și bâjbâieli. Primăria Capitalei nu știa cum să facă să preia ELCEN, dar nici cei de la Ministerul Energiei nu doreau să-l dea.
Până la urmă s-au ajuns la insolvență, atât a RADET cât și a ELCEN, la blocarea conturilor regiei bucureștene de termoficare de către Electrocentrale București SA, vreme de doi ani, la amenințări cu sistarea furnizării agentului termic în Capitală.
După un întreg război între RADET și PMB, pe de o parte, și ELCEN și Ministerul Energiei, de cealaltă, s-a ajuns la soluția preluării de business de către Primăria Capitalei, prin Compania Municipală Energetica, de la ELCEN, soluție prevăzută de către administratorul judiciar KPMG în Planul de reorganizare al ELCEN.
Pentru această preluare a activelor, adică a CET-urilor, de la ELCEN, Primăria Capitalei ar fi trebuit să plătească 1.095 miliarde de lei, sumă net inferioară celei de 3.7 miliarde, prevăzută în tabelul final al creditorilor. Din nou, s-a rupt filmul.
Într-un document intern adresat angajaților ELCEN, în Săptămâna Patimilor Mântuitorului, administratorul special al ELCEN, Claudiu Crețu, afirmă pentru prima dată cu subiect și predicat că ELCEN va rămâne la Ministerul Energiei.
Ce se va întâmpla, în acest caz? Cine va asigura investițiile atât de necesare pentru modernizarea capacităților de producție a energiei termice?! Întrebarea este arzătoare, deoarece majoritatea CET-urilor ELCEN au o vechime de peste 30 de ani, unele dintre ele datând din anii ’60, și se vor închide, treptat, până în 2023, din cauza poluării pe care o generează.
Secretarul de stat în Ministerul Energiei, Doru Vișan, spune că soluția creării SACET-BUCUREȘTI este în continuare de actualitate. Problema constă în finanțarea trecerii ELCEN la Primăria Capitalei, spune Vișan.
Mai simplu fie spus, Ministerul Energiei așteaptă cei 1.095 miliarde lei pe care PMB ar trebui să-i plătească pentru preluarea activelor de la ELCEN.
Cât privește investițiile fără de care peste patru ani, în 2023, ELCEN nu va mai putea acoperi necesarul de energie termică al Bucureștiului, există două variante. Fie Primăria Capitalei va realiza investițiile atât de necesare în capacitățile de producție, fie o va face Ministerul Energiei, a spus secretarul de stat.
Concluzia ce se poate desprinde din această istorie încurcată ELCEN-RADET și din spusele domnului Vișan este că nu se știe prea clar, nu există o viziune, în ceea ce privește soarta Electrocentrale București și a sistemului centralizat de încălzire din Capitală.
Această lipsă de viziune este foarte gravă, în condițiile în care timpul ne presează. De ce ne presează timpul, când ne aflăm abia în 2019?
E adevărat că, până în 2023, mai sunt patru ani. Dar, pe parcursul acestor ani, CET-urile vor ieși, rând pe rând din funcțiune, iar noile centralele termoelectrice reprezintă investiții mari, care trebuie finanțate și care nu se construiesc peste noapte. Aplicațiile pentru obținerea de fonduri europene și, apoi, procedurile de achiziție publică necesită intervale mari de timp.
Da, putem să dormim liniștiți cu gândul că vom înălța mărețe CET-uri cu fonduri europene nerambursabile. Dar, pentru obținerea banilor europeni, ELCEN ar trebui să iasă din insolvență și să poată depune aplicații pentru fonduri nerambursabile. Iar, în cadrul oricărei aplicații pentru bani europeni, la capitolul de sustenabilitate a investiției ELCEN va trebui să arate cui îi va vinde agentul termic și prin ce rețea va fi acesta transportat și distribuit.
Ori, în condițiile în care transportul, distribuția și furnizarea vor rămâne la Primăria Capitalei, prin Compania Municipală Termoenergetica, va fi foarte greu de demonstrat că investițiile în noi capacități de producție ale Electrocentrale București, societate comercială în subordinea Ministerului Energiei, vor fi sustenabile.
