Tratamentul pacientului român- între nepăsare și pretenții europene
Articol de , 12 iunie 2019, 06:39
Vrem să fim tratați ca în străinătate. La cel mai înalt standard. Dar noi, personal, nu venim cu nicio contribuție la sistemul de asigurări de sănătate. Mai mult, nici acte de identitate nu avem. Dar avem ceva: drepturi! Numai drepturi! Chiar și pe acela de a nu avea nicio obligație în societate! Dar societatea ne e datoare!
Până unde merge ipocrizia?
Atâta vreme cât încurajăm neplata și fuga de răspundere, că, până la urmă, nu plătim, nu mergem la doctor și, într-o zi, (ce să vezi?!) ajungem toți “urgențe” (și astea, justificate sau nu!) și statul e obligat să ne trateze gratuit, nu e în regulă.
La fel cum nu e în regulă nepăsarea și delăsarea și “lasă că merge și așa”, când e vorba despre dezinteresul total, de cele mai multe ori, în fața recomandărilor autorităților de a ne proteja.
La fiecare trei zile, în România are loc un incident grav generat de scăpările de gaze.
“Majoritatea evenimentelor au un impact major prin pagubele umane şi materiale pe care le provoacă.
Circa 6.000 de incendii la locuinţe au loc, în medie, anual în România, potrivit datelor centralizate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (I.G.S.U.) pentru perioada ianuarie 2012-octombrie 2018.
Din acestea, 110 evenimente au fost generate de scăpările de gaze, incidente în urmă cărora zeci de familii au fost afectate prin pierderea sau rănirea persoanelor dragi, ori prin distrugerea locuinţelor. Incidentele au avut un impact major, circa 30% dintre acestea fiind soldate cu decese și cu distrugerea a mai mult de o proprietate.
Scăpările de gaze au provenit în cea mai mare parte de la instalațiile/aparatele de utilizare a gazelor naturale din locuințe, sau de la buteliile de aragaz, iar incidentele astfel generate ar fi putut fi evitate cu ușurință dacă s-ar fi respectat un set minim de reguli de siguranță”.
Interesează pe cineva?!
Nu!
Totul până în momentul în care se întâmplă un dezastru și începem să căutăm vinovații.
În urmă cu câteva ore publicam acest articol:
Reacțiile au fost variate: de la acord, atât din partea personalului medical cât și a plătitorilor de taxe de ani de zile, până la acuzații de lipsa de compasiune, din partea iubitorilor de tratat pacienții “afară” pe cheltuiala acelorași buni platnici, care, dacă au nevoie după 30 de ani de cotizat de o investigație, trebuie să bage mâna în buzunar din cauza lipsei fondurilor.
În urmă cu puțin timp am primit și reacția Departamentului pentru Situații de Urgență.
“Ca urmare a informațiilor apărute în spațiul public cu privire la executarea misiunii de transport al unei paciente de la Spitalul Clinic Județean de Urgență “Pius Brânzeu” Timișoara la Spitalul General AKH din Viena dorim să informăm corect și pertinent opinia publică, dată fiind transparența pe care Departamentul pentru Situații de Urgență o are permanent în activitatea sa dar și în astfel de misiuni în asigurarea asistenței medicale de urgență a populației.
La solicitarea Ministerului Sănătății, secretarul de stat, șeful DSU, dr.Raed Arafat a dispus ca pacienta, în urma unei arsuri termice prin explozie, să fie transportată în afara teritoriului țării, mai exact către Spitalul General AKH din Viena folosind o ambulanță de tip TIM (Terapie Intensivă Mobilă) aparținând SMURD Timiș, cu un echipaj format din medic specialisit în medicină de urgență, asistent, medic rezident, paramedici, către destinația finală, Spitalul General AKH din Viena.
Menționăm faptul că în decursul acestei perioade, cât timp pacienta a fost internată în Timișoara, aceasta nu putea fi transportabilă, starea generală a acesteia fiind instabilă pana în seara de duminică, când am fost informați că pacienta poate fi în final, transportabilă. Acest aspect a fost confirmat și de echipajul SMURD Timiș care urma să însoțească pacienta până la destinația finală, Spitalul AKH din Viena. În cursul nopții s-a pregătit echipa formată din medic specialist în medicină de urgentă, asistentă, medic rezident, paramedici. Ulterior, starea pacientei a fost stabilizată în urma aplicării tratamentului și astfel s-au putut pune în funcțiune demersurile privind transferul către Spitalul AKH din Viena, în siguranță.
Referitor la modalitatea de transport al pacientei, această decizie a fost luată tinand cont de existența autostrăzii care asigură un transport rapid în condiții de siguranță, așa cum s-a practicat și în cazul transferului pompierului de la Timișoara la Spitalul AKH din Viena, acum câteva săptămâni.
Timpul parcurs cu ambulanța SMURD este similar cu timpul care se parcurge între București și Bruxelles folosind un avion de militar pentru acest tip de caz.
Dacă pacienta se afla de exemplu la un spital din București sau în alta parte a țării cu siguranță, transportul s-ar fi făcut cu avionul.
Prin prisma faptului că acest caz era în imediata apropiere a graniței, transportul s-a realizat cu o ambulanță de tip TIM (Terapie Intensivă Mobilă) aparținând SMURD Timiș. De asemenea, din punct de vedere al dotării și al menținerii în siguranță a pacientei pe întreaga distanță Timișoara-Viena, menționăm că ambulanța de terapie intensivă, cu care a fost transportată pacienta, deține aceeași aparatură ce se poate regăsi și la bordul unei aeronave militare.
Totodată, este extrem de important de menționat și faptul că pacienta nu a avut act de identitate valabil, astfel încât a fost necesară soluționarea trecerii graniței doar pe baza certificatului de naștere, în urma discuțiilor avute între poliția de frontiera romană și maghiară, cu scopul precis de a facilita transferul pacientei către Spitalul din Viena.
În ceea ce privește costurile de transport, singurele costuri care au fost suportate de familie au fost cele ale combustibilului necesar în afara teritoriului țării și a rovinietei, un cost ce însumează 1000 lei.
Pentru astfel de misiuni, în afara teritoriului României, la ora actuală, nu există o posibilitate de decontare legală a acestor cheltuieli.
Costul total a transportului cu ambulanța de terapie intensivă mobilă se poate ridica la câteva mii de euro, dacă luam în considerare tarifele practicate de serviciile de ambulanță private.
În situații similare, aceste costuri au fost suportate fie de aparținătorii pacienților, fie de angajator în cazul accidentelor de muncă sau prin diferite ONG-uri precum Fundația pentru SMURD sau alte fundații menite să sprijine astfel de cazuri cu pacienți aflați în astfel de situații.
Date fiind informațiile prezentate privind acțiunile întreprinse, pacienta a fost transfertă la Spitalul AKH din Viena în condiții de siguranță, fără a suferi complicații sau alte impedimente ce puteau să îi agraveze starea.
Deciziile luate de Departamentul pentru Situații de Urgență s-au orientat numaidecât către toate aspectele privind asigurarea asistenței medicale de urgență începând de la starea pacientei, timpul necesar efectuării transferului, lipsa actelor de identitate ale pacientei, până la realizarea misiunii în condiții de siguranță.
Acuzațiile adresate Departamentului pentru Situații de Urgență, când informațiile nu sunt cerute în prealabil și nu sunt verificate, conduc către defăimarea imaginii unei instituții care are ca scop primordial salvarea populației în situații de urgență și inevitabil, știrbirea imaginii salvatorilor, care isi dedica viata acordând ajutor necontenit semenilor lor.
Aceste atacuri răspândite astăzi în mass-media au umbrit activitatea întreprinsă a tuturor celor implicați direct în drumul către ducerea la bun sfârșit a acestei misiuni, în special, medicilor, asistenților, medicilor rezidenți, paramedicilor, a tuturor echipajelor medicale. Prin eforturile depuse, sentimentele de mulțumire, de satisfacție în vederea atingerii scopului lor, a misiunii acestora în salvarea unei noi vieți, au pălit în fața unor lungi serii de comentarii, care în final nu pot fi șterse și nici uitate”.
Multe explicații și timp consumat inutil! Nu că nu ar fi logic și serios dar, din păcate, această specie de “jurnaliști” nu va înțelege nimic, niciodată.
Pentru că nu poate, pentru că nu vrea…
Și încă ceva: “jurnaliștii” și comentatorii aceștia plini de “compasiune”, nu sunt cumva aceeași care plâng și după personalul medical care moare-n urgență, sau care e bătut la locul de muncă de cei care au numai drepturi acolo și nicio obligație de plată?
Dragi colegi, chiar nu va dați seama că va contraziceți?
Gândiți înainte de a “plange” pe tastatură! Puteți?!
