ELCEN, un sepuku pe bani publici…?!

Articol de Mircea Apostolescu, 3 octombrie 2019, 15:38

Pe 1 octombrie, Adunarea Creditorilor RADET aproba o hotărâre prin care mandata ELCEN, principalul creditor, care deține circa 97% din creanța RADET, să intenteze o acțiune în justiție prin care toate datoriile regiei de termoficare bucureștene să fie imputate direct Primăriei Capitalei.
„În temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2014, în vederea acoperirii în totalitate a pasivului debitoarei Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice – RADET București (aflată în insolvență) înscris în Tabelul definitiv de creanțe”, se spune în hotărâre.

În fapt ELCEN și-a aprobat singur această hotărâre, de a intenta în justiție o acțiune prin care va cere 3,7 miliarde de lei de la Primăria Capitalei.
Deși la ședință au participat, în afară de ELCEN, ANAF prin Direcția Generală de Administrare Mari Contribuabili (DGAMC), Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 3 și Vest Energo, numai ELCEN și-a exprimat opțiunea pentru adoptarea căii litigioase, contrare plpropriului plan de reorganizare. Așa a fost mandatat administratorul judiciar al ELCEN să acționeze în justiție pentru atragerea răspunderii PMB pentru creanța RADET.
Toți ceilalți creditori s-au exprimat pentru îndeplinirea Planului de reorganizare a ELCEN.

Prin intentarea acestei acțiuni, ELCEN lasă fără sursă de finanțare propriul plan de reorganizare. În această situație, planul trebuie modificat, prin introducerea unei alte surse de finanțare sau ELCEN va intra în faliment.
Această hotărâre a Adunării creditorilor ELCEN vine într-un context care o face să semene cu un adevărat harakiri pe bani publici.

Astfel, există, deja, Decizia Înaltei Curți de Justiție și Casație 647/2017 care statuează cu puterea lucrului judecat faptul că Primăria Capitalei nu are nici o datorie către ELCEN, doearece raporturile juridice care au dus la creanța de 3,7 miliarde de lei invocată de către Electrocentrale București SA au fost exclusiv între RADET și producătorul de energie termică și electrică și ceilalți creditori, Engie, ANAF, Vest Energo etc.

Apoi, există Planul de reorganizare a ELCEN, aprobat de către Adunarea Creditorilor Electrocentrale București. Plan de reorganizare care spune că un litigiu cu RADET pentru recuperarea celor 3,7 miliarde s-ar putea întinde pe 10-12 ani. Tocmai pentru a evita un asemenea proces, planul prevede o sumă de 1,095 miliarde lei, care ar fi urmat să fie achitată de către Primăria Capitalei, pentru transferul de bussiness către o companie a Municipalității, Termoenergetica.

Primăria și Consiliul General al Municipiului București (CGMB) ar fi urmat să își asume plata acestor aproape 1,1 miliarde de lei și să preia activele ELCEN.
Numai că, Primăria Capitalei și CGMB nu își pot asuma răspunderea pentru plata celor 1,095 miliarde lei, în lipsa unui temei juridic, a unui raport juridic, pre-existent, contractual sau de altă natură – prevederi legislative sau hotărâri judecătorești.
Astfel, s-a ajuns la blocaj și la acțiunea cvasi-sinucigașă a ELCEN.

Pentru a desăvârși acest sepuku pe bani publici, ELCEN este singurul creditor care cere cu îndârjire, potrivit avocatului Gheorghe Piperea, falimentul RADET.

Asta în condițiile în care peste 75% din încasările Electrocentrale București SA provin din vânzarea agentului termic către bucureșteni și din bonusul de cogenerare, pe care ELCEN îl primește tocmai fiindcă produce energie electrică și termică deopotrivă, valorificând mai bine gazele naturale pe care le arde.

Agentul termic este, de fapt, un produs secundar în procesul tehnologic de producere a energiei electrice, dar acest produs secundar susține produsul principal, care altfel, din cauza tehnologiilor învechite de care dispune Electrocentrale București SA, ar fi necompetitiv.
Capacitățile de producție ale ELCEN au fost concepute și construite în anii ’60, pentru a furniza energie electrică, dar și pentru a furniza abur tehnologic marilor consumatori industriali de pe platformele din jurul Capitalei. Astăzi, capacitățile de producție sunt aceleași, adică au peste 50 de ani vechime, și marile platforme industriale au dispărut. Deci, cererea de abur tehnologic a dispărut. Așa încât singurul client pentru agentul termic rămâne Primăria Capitalei, prin RADET.

Reprezentantul administratorului judiciar al RADET, avocatul Gheorghe Piperea, spune că această îndârjire de a cere falimentul RADET, de a omorî găina cu ouăle de aur, se datorează unui calcul meschin, unui „interes nepermis”.

Este vorba despre „onorariul de succes” de 2,75 % din rambursarea de TVA aferentă creanței de 3,7 miliarde lei, în valoare de circa 560 de milioane de lei. Rambursare pe care ELCEN o va încasa, în cazul falimentului RADET.

Acest „onorariu de insucces” ar urma să fie încasat de către administratorul judiciar al Electrocentrale București SA, conform lui Piperea.

Culmea paradoxului este că, într-o Informare adresată, pe 20 septembrie Comitetului Creditorilor, ELCEN prevestește propria apocalipsă, după falimentul RADET.

Astfel, conform informării publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență, rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment împotriva RADET sau transferul activității RADET către Compania Municipală Termoenergetica SA cu neachitarea datoriilor curente vor pune în pericol capacitatea ELCEN de a asigura continuitatea activității proprii.
Dacă ELCEN nu își va putea continua activitatea, 90% dintre consumatorii din București vor rămâne fără apă caldă și căldură.

Oprirea furnizării de energie termică va duce și la imposibilitatea de a produce energie electrică, în instalațiile de înalt randament, ceea ce va duce la dezechilibrarea Sistemului Energetic Național (SEN).

Și, ca un corolar al absurdului, informarea spune că ELCEN deține infrastructură critică, deci nu poate opri furnizarea de energie electrică și termică când dorește.

Acest film grotesc al sinuciderii ELCEN, care se prăbușește în gol trăgând după sine, în abis, 1,5 milioane de bucureșteni nu poate să nu de-a naștere unor întrebări grave:

În primul rând, ce fac, ce poziție adoptă autoritățile centrale implicate, de la Ministerul Energiei, care gestionează Electrocentrale București SA, și Ministerul de Finanțe, care deține acțiunile ELCEN, pană la Guvernul României ?

Având în vedere faptul că este vorba despre infrastructură critică și despre acțiuni și inacțiuni de natură a pune în pericol siguranța națională prin periclitarea Sistemului Energetic Național și a sănătății a peste 1,5 milioane de cetățeni, de ce nu se implică în rezolvarea problemei serviciile speciale, Consiliul Suprem de Apărare a Țării și chiar Președintele României ?

În fine, dacă Administrația Firea și majoritatea PSD-ALDE-PMP din Consiliul General al Municipiului București nu pot sau nu doresc să își asume răspunderea pentru plata, fără nici un temei juridic, celor aproape 2 miliarde de lei, ce vor face USR și PNL, dacă vor prelua puterea la nivelul Capitalei ? Își vor asuma responsabilitatea si vor plăti tot ceea ce pretinde ELCEN ? Sau specialiștii din cadrul celor două formațiuni, aflate astăzi în opoziție, vor veni cu alte soluții ?