Blocuri între blocuri, ca pe vremea lui ‘nea Nicu!

Articol de Mircea Apostolescu, 6 ianuarie 2020, 15:21

Îndesirea lui ‘nea Nicu …

Pe la finele anilor ’70 și începutul anilor ’80, sub influența modelului chinezesc și a celui nord-coreean, ‘nea Nicu ordona îndesirea blocurilor din unele cartiere bucureștene, care luaseră naștere în anii ’50 – ’60, precum Berceni sau Drumul Taberei.

Cartierele construite în anii ’50 și ’60, primele cu o arhitectură „inspirată” puternic de realismul socialist sovietic, iar cele din urmă caracterizate de un modernism românesc, aveau spații verzi și locuri de joacă pentru copii, beneficiau de creșe, grădinițe și școli între ele, astfel încât clasa muncitoare să se bucure de spații largi, de lumina soarelui și de aer curat, să se poată plimba și să se poată relaxa.

Mulți dintre „decrețeii” care au crescut „cu cheia de gât” au frecventat unitățile de învățământ din cartierele respective și s-au jucat între blocuri, beneficiind din plin de spațiile verzi și locurile de joacă special amenajate fiindcă parcurile nu erau chiar peste tot.

La finele anilor ’70 și începutul decadei ’80, însă, lucrurile aveau să se schimbe în rău, în ceea ce privește situația locuirii și calitatea vieții legată de aceasta.

Ceaușescu ordonă, pe lângă demolări masive și apariția unor noi cartiere și edificii publice, precum Centrul Civic și Casa Republicii, extinderea celor deja existente, și îndesirea blocurilor, prin construcția altora noi între cele existente. Partidul avea nevoie de tot mai multe apartamente pentru muncitorii pe care industrializarea accelerată îi aducea în București din toate colțurile țării.

Aceeași îndesire și-n democrație…

Astăzi, la 30 de ani de la căderea regimului lui ‘nea Nicu, după ce politicieni și arhitecți au înfierat, cu aceeași „mânie proletară”, distrugerile urbanistice ale comunismului, construirea de blocuri între blocuri, exact ca pe vremea răposatului, continuă cu spor și entuziasm muncitoresc. S-a schimbat doar lozinca.

Nu se mai face vorbire despre locuințe pentru clasa muncitoare, acum se construiește în numele proprietății private, cea Sfântă și „Prea retrocedată” unora care au cumpărat drepturi litigioase …

Astfel, la ultima ședință de anul trecut a Consiliului General al Municipiului București (CGMB), cea din decembrie, consilierii municipali au adoptat un proiect de hotărâre privind aprobarea planului urbanistic zonal (PUZ) Bulevardul Ion Mihalache 148 D.

PUZ-ul adoptat de către CGMB permite construirea unui imobil P+5, din care ultimele două etaje retrase, pe un teren în suprafață de vreo 360 de metri pătrați situat pur și simplu între blocurile de șapte etaje deja existente.

Sursa foto: Mircea Apostolescu

Situația terenului de pe Bulevardul Ion Mihalache Nr 148 D nu este singulară. Am mai găsit, la vreo două sute de metri mai sus, spre Piața Chibrit, un teren aflat tot între blocuri, tot cu copaci pe el, și cu o pancartă care anunță că este proprietate privată și de vânzare. Suprafața este mai generoasă și acolo s-ar putea dezvolta o clădire de birouri …

Desigur, în Sectorul 1, terenul valorează mai mult decât în alte zone ale Bucureștiului și valoarea metrului pătrat construit este mai mare, dar cazuri de construcții ridicate pe spațiile verzi dintre blocuri mai există și în alte sectoare.

Calitatea vieții locuitorilor mai contează?!

Trecând peste disconfortul pe care noua construcție îl va genera pentru vecini, care nu vor mai vedea lumina soarelui, în schimb își vor putea da mâna pe geam cu vecinii de bloc aflați la câțiva metri de ei, în noul imobil, terenul pe care urmează să se construiască este amenajat, acum, ca loc de joacă pentru copiii din cartier și găzduiește vreo 30 de copaci, cu o vârstă de 20 – 30 de ani.

Conform Legii spațiilor verzi, destinația unui teren care este prevăzut în documentațiile de urbanism sau care este amenajat ca spațiu verde nu poate fi schimbată. Cu toate astea, consilierii municipali au fost de acord ca cei 30 de arbori maturi care dau oxigen și umbră, care vara opresc zgomotul și praful, iar iarna pun stavilă crivățului, într-o zonă extrem de poluată precum aceea a Bulevardului Ion Mihalache, să fie defrișați, iar locul de joacă pentru copii să dispară.

Cristian Bulfon, membru al Consiliului Local al Sectorului 1, spune că este inoportună construirea unui nou bloc între blocuri și că dispariția locului de joacă și a copacilor va afecta, iremediabil, în mod negativ, calitatea vieții locuitorilor din zonă.

Sursa foto: Mircea Apostolescu

„În acest moment, pe acest teren, se află un loc de joacă utilizat de către copiii care locuiesc la blocurile din împrejurimi. Suprafața terenului este în jur de 350 de metri pătrați, iar ceea ce se dorește a se construi aici este o clădire de trei etaje, plus patru, plus cinci retrase, care, bineînțeles, va fi un bloc între blocuri.

Nivelul de înălțime al zonei este de P+7, iar tot acest teren este înconjurat de clădiri. În consecință, un nou bloc nu va face decât să fie alipit de cele deja construite.

Pe lângă acest lucru, părculețul este plin de copaci, copaci maturi, care sunt undeva pe la 20-30 de bucăți. Este o zonă care, chiar dacă nu are funcțiunea de spațiu verde, reprezintă o oază de recreere, de joacă pentru copii și de odihnă pentru părinții și bunicii care vin cu cei mici. Dispariția părculețului din peisajul acestei zone nu va face decât să destabilizeze, într-un mod absolut ireparabil, liniștea locatarilor din zonă”, a declarat Bulfon pentru București FM.

Desigur, PUZ-ul nu înseamnă autorizația de construire dar, după aprobarea documentației de urbanism, mai este un pas foarte mic pentru obținerea acesteia din urmă.

Și, sigur, vor veni adepții „dezvoltării orașului” și ai profitului obținut, cu orice preț, prin dezvoltări imobiliare și vor spune că proprietatea e sfântă, că e dreptul proprietarului să obțină profit de pe urma proprietății sale construind, că există toate avizele și autorizațiile necesare și că, pentru fiecare dintre cei 30 de copaci ce urmează a fi defrișați, vor fi plantați „în compensație” câte trei copaci.

Da, numai că cei 30 de copaci care există la ora actuală sunt acolo unde oamenii au nevoie de ei pentru a le da oxigen și umbră, pentru a opri zgomotul marelui bulevard, praful și crivățul, iar cei 90 se vor planta undeva, într-o margine de București sau în vreun parc. Și copacii plantați „în compensație” vor avea nevoie de 20-30 de ani pentru a ajunge la maturitate și a da oxigen și umbră.

Apoi, chiar dacă există toate aprobările necesare, consilierii municipali își exprimă, prin votul lor, opinia cu privire la oportunitatea apariției unei construcții într-un anumit loc.

Sursa foto: Mircea Apostolescu

Este, oare, oportun, în opinia domnilor consilieri municipali, să se construiască un bloc între blocuri, ca pe vremea lui’nea Nicu?!

Cred domniile lor, consilierii municipali, că este oportun pentru cetățeni să dispară un loc de joacă și să fie defrișați 30 de copaci?!

În fine, dreptul de proprietate este garantat de Constituție dar, este momentul să începem să înțelegem că orice drept al oricăruia dintre noi se întinde numai până acolo unde aduce atingerea drepturilor altora.

A priva pe alți proprietari de intimitatea propriilor locuințe, a schimba destinația unui teren amenajat ca spațiu verde, a ne priva pe toți de oxigenul și umbra de care avem atâta nevoie, constituie nu doar încălcări ale drepturilor altora, ci și încălcări ale legii.