O carte pe care nu ar trebui sa o lăsați necitită în această iarnă, chiar dacă a trecut Crăciunul, deși decorul este unul hibernal, și acum începem să ne gândim deja la Ziua Îndrăgostiților, Mărțișor, este „La cumpărături de Crăciun”, scrisă de Sophie Kinsella și apărută în traducere românească la editura Polirom.
Toate sărbătorile pe care le așteptăm să ne scoată din iarnă, pe care le vrem cât mai plăcute, presupun și cadouri mai mici sau mai mari, exact ca romanul pomenit mai sus.
Personajul cărții este tot simpatica Becky Brandon, născută Bloomwood, care se luptă în continuare cu cumpărăturile dar, și să îi facă pe cei din jurul ei mulțumiți și fericiți. Pare lucru ușor la prima vedere dar nu este așa nici pe departe.
Cumpărăturile sunt în continuare la ordinea zilei, iar acestea se fac acum online, lucru care deși pare simplu, nu este chiar o jucărie atunci când vrei să fie și etic. Adică pe scurt, Becky își cumpără tot felul de lucruri care, firește, știe că are nevoie de ele de cum le vede, cum ar fi de exemplu o salopetă bleumarin de la o casă de modă celebră, care acum este la reduceri.
Pentru a lua salopeta ce poate dispărea repede de pe site mai trebuie să mai ia ceva care costă ridicol de puțin dar nu îi trebuie.
Dar nu se poate nici un produs de lux aflat la reduceri foarte mari dacă nu cumperi și un obiect făcut de tineri defavorizați din materiale naturale sau recuperate. Și așa, Becky face o economie considerabilă pentru bugetul familiei dar, se și procopsește cu niște lucruri de-a dreptul bizare. De exemplu, două statui pe care nu știe dacă să le considere cuiere sau artă suprarealistă. Dar nici asta nu ar fi o problemă deoarece pot deveni, la o adică, un cadou inedit, cu condiția ca destinatarul să iubească acest gen de artă.
Pe de altă parte acum, pe lângă serviciul la un magazin de suveniruri și familie, Becky trebuie să facă față și concurenței părinților colegilor fiicei ei, Minnie. Atunci când copiii lor au un proiect simplu, precum realizarea unui instrument muzical din materiale reciclate, își pun la bătaie tot talentul lor dar și pe al rudelor, vecinilor și prietenilor pentru a aduce în clasă cel mai bizar obiect și care scoate tot felul de sunete ciudate, la care toată familia a contribuit numai cel mic sau cea mică nu.
Și ca și cum toate aceste „delicii” nu ar fi de ajuns, Becky mai află că părinții ei tocmai au decis să se mute din cartierul lor liniștit, dintr-o suburbie londoneză, în Shoreditch, cartierul hispteri-lor din Londra. Și la început nu întelege de ce. Mama răspunde să s-a săturat de același decor și aceiași rutină, iar tatăl că vrea să încerce și alte mâncăruri, la modă, de pildă piureul de avocado. Adevărul gol-goluț iese la iveală: sora ei Jess și soțul ei se întorc în Anglia să semneze actele pentru adopția unui copil.
Ba mai mult, în acest an, Becky va trebui sa organizeze în casa ei petrecerea de Crăciun, unde vor veni părinții ei, sora, cumnatul și părinții acestuia. Însă Becky trebuie nu doar să fie gazda perfectă, ci să gătească pentru fiecare și să le găsească cadoul potrivit de Crăciun. Iar la aceasta petrecere se autoinvită și colega ei de la magazin, care nu dorește să își petreacă sărbătorile la unchiul soțului ei, un lord adevărat cu un domeniu și un castel impresionant, dar care face pur și simplu instrucție militară cu musafirii de toate vârstele.
Iar de aici începe o cursă nebună după cadouri, care pentru soțul și fiica ei le găsește cu ușurință, știe ce le-ar plăcea și ce li se potrivește. Însă pentru ceilalți este mai complicat.
Jess, de exemplu, dorește ceva făcut din materiale ecologice și care să finanțeze o acțiune sustenabilă din vânzarea lui, iar meniul de Crăciun să fie în întregime vegan.
Și ceilalți au dorințe care mai de care mai năstrușnice care încep cu „Nu contează, orice….dar…să fie ….sau dar…să aibă …” și, tot așa. Iar goana după cadou nu este lipsită de peripeții.
Însă până la urmă, în ciuda tuturor, petrecerea iese cea mai reușită. Sigur, aici este vorba de Crăciun, dar oare cum o fi o goană după cadou atunci când este, de pildă Ziua Îndrăgostiților sau cu altă ocazie? Și, mai ales, ce ați alege?
Eu v-aș sugera romanul lui Sophie Kinsella, care vă va descreți frunțile și pe care nu îl veți mai lăsa din mână pană când nu veți întoarce și ultima pagină.
