VIDEO: Nevoile lor, răspunderea noastră!
Articol de dianamatei, 19 februarie 2020, 22:32
Copiii se dezvoltă mai bine atunci când cresc, învață sau se joacă împreună. Dizabilitatea nu trebuie să fie un motiv de excluziune. Locul copiilor cu dizabilități este împreună cu ceilalți copii, în familie, la școală și în comunitate. Toți copiii pot să învețe și, cu cât dizabilitatea este identificată mai devreme, cu atât cresc șansele de a avea un progres mai rapid în dezvoltare.
De asemenea, cu cât vârsta unui copil cu dizabilități este mai mică la înscrierea în grădiniță și școală, cu atât cresc șansele acestuia la dezvoltare și la o viață mai bună. „Mergem pe stradă si ne uităm la oamenii ăstia ciudat. Facem un pas in spate. Asta n-ar trebui sa se intample. Adultii trebuie sa faca eforturi mari, au un rol esential. Nu e vina nimanui ca s-au nascut asa”, explica Elena Tudor de la Agenția Natională pentru Persoane cu Dizabilităti, Copii si Adoptii.
Si ei, ca si alti copii, au drepturi. Drepturi egale! „La nivel declarativ. Dar nu este suficient. Trebuie să ne unim si să-i acceptăm si să le oferim aceste drepturi”, explică autoritatea.
Copiii cu dizabilităti nu sunt o raritate. La nivel global, unul din zece copii are o formă de dizabilitate, spun estimările UNICEF. „La noi există o confuzie. Majoritatea confundă dizabilitatea cu boala. Nu este adevărat. Dizabilitatea este o afectiune care tine de dezvoltarea psihosocială. Asa se stabileste gradul de handicap„, punctează Elena Tudor.
Autoritătile se implică. „Campania este a UNICEF, noi suntem parteneri. Vor fi întâlniri, în scoli, în licee. Ei trebuie acceptați ca semeni ai noștri”.
Ce facem când părintii sau profesorii au atitudini nepotrivite in astfel de situatii. „Conducerea scolii trebuie să medieze situatia. Pentru că altfel vorbim despre discriminare. Atunci când copiii cu abilități diverse învață împreună în aceeași clasă, performanța tuturor crește, contrar impresiei că prezența unui copil cu dizabilități afectează performanța școlară a colegilor săi”, sfătuieste Elena Tudor.
Din păcate statul nu face mai nimic. „Trebuie să ne uităm cine nu face si ce trebuie făcut in plus. In România există ajutoare. Dar trebuie să iesim din logica asta. România nu furnizează servicii. Nu numai centrele de recuperare contează. Avem nevoi pe partea de educatie, sănătate. La nivelul autoritătilol locale, primăriile sunt obligate să infiinteze servicii de acest fel. Nu asteptăm numai de la nivel central. Vom avea si dezbateri cu părintii pentru centrele de respiro. Adică să se infiinteze echipe mobile la nivel de comunitate. Oameni care să stea cu astfel de copii in cazuri de urgentă” explică Mădălina Turza, secretat de stat in Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si presedinte al Agenției Nationale pentru Persoane cu Dizabilitati, Copii si Adoptii.
Campania lansată în România, „Creştem mai puternici când creştem împreună”, se adresează atât familiilor cu copii cu dizabilități cu vârsta cuprinsă între 0 și 6 ani, cât și tuturor părinților și profesioniștilor care lucrează cu copiii, inclusiv cu copii cu dizabilități. Iar UNICEF sprijină autoritățile centrale.
Programul de incluziune a copiilor cu nevoi speciale „Creştem mai puternici când creştem împreună” a fost discutat astazi „In Comunitate” cu Madalina Turza, secretat de stat in Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si presedinte al Agenției Nationale pentru Persoane cu Dizabilitati, Copii si Adoptii si cu Elena Tudor director in Agenția Nationala pentru Persoane cu Dizabilitati, Copii si Adoptii.
