Știrbei Vodă 20, contorsiunile istoriei noastre moderne și contemporane…

Astăzi, 32 de ani de la mutarea Bisericii „Cuibul cu barză”…

La finele anilor ’80, în avântul sistematizării socialiste, s-a pus problema demolării bisericii, pe care oamenii o mai numeau și „Cuibul cu barză”, pentru că berzele obișnuiau să își facă cuiburi pe acoperiș.

În cele din urmă, Biserica „Cuibul cu barză”, ridicată la 1760 de către Clucerul Dona și Doamna Zamfira, a fost salvată. Pe 22 februarie 1988, ea a fost mutată cu 12 metri mai spre sud, de către o echipă de specialiști condusă de inginerul Eugen Iordăchescu. Biserica dăinuie și astăzi, în spatele blocului semicircular de pe colțul Știrbei Vodă cu Berzei, pe partea dreaptă, cum vii dinspre Eroilor.

Cum spuneam, Strada Știrbei Vodă păstrează, încă, destul de multe clădiri vechi și frumoase, care amintesc de istoria Bucureștilor, precum Școala de Muzică numărul 3, zisă și ea „Cuibul cu barză”, consolidată de Primăria Capitalei, Conservatorul sau Palatul Kretzulescu, cel creat pe la 1902 de arhitectul Petre Antonescu pentru Elena Kretzulescu, în stil neo-renascentist francez. Palatul Kretzulescu a fost cumpărat la 1927 de către Primăria Capitalei, iar din 1972 este sediul UNESCO.

Desigur, multe dintre aceste clădiri au trecut prin cutremurele din 1940 și 1977, au o vârstă venerabilă și au nevoie de „întinerire”, de „revigorare” de o adevărată „știință a geriatriei pentru imobile”, adică de  …. CONSOLIDARE.

Spre exemplu, pe Știrbei Vodă, la numărul 20, se află un bloc superb, construit in 1935. Este construit după obiceiurile epocii. Intrarea largă din față duce către apartamentele largi, cu camerele despărțite prin uși cu glasvand, ce puteau fi deschise pentru a transforma doua camere într-un salon pentru „primiri”, evenimentele mondene ale vremii. Intrarea din spate, se deschidea către o scară îngustă ce ducea spre bucătării și odăile servitorilor. Aceștia trebăluiau prin gospodărie, la bucătărie, dar nu puteau intra pe ușa principală, cu proprietarii și musafirii.

Din anul 2001, blocul a căpătat celebra bulină roșie, în urma efectuării expertizei de rezistență antiseismică.

Blocul are 33  de apartamente, subsol, șase etaje și mansardă. În total, suprafața desfășurată este de peste 4000 de metri pătrați.

Pe 25 ianuarie 2018, Primăria Capitalei, prin Compania Municipală de Consolidări a demarat lucrările de consolidare a blocului de pe Știrbei Vodă 20. Pentru acest proiect, Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic a alocat 10.638.394,54 lei.

Conform managerului de proiect al Companiei Municipale de Consolidări Alexandru Catrina, consolidarea a început, și în acest caz, de la subsol. Din această cauză, lucrările nu erau vizibile din exterior și au existat voci care spuneau că nu se întâmplă nimic, pe șantier. De fapt, se desfășura una dintre părțile cele mai importante, aceea de consolidare a fundației, explică managerul de proiect.

Când construiești o clădire de la zero, incepi de la fundație. Niciodată nu începi să construiești mai întâi acoperișul, pentru a coborâ, apoi, spre fundație. Întotdeauna, începi cu fundația și te ridici cu stâlpii, cu grinzile, cu structura de rezistență. Fiindcă fundația ei structura țin tot restul. Abia după ce ai ridicat structura de rezistență poți începe celelalte operațiuni. Așa este ei la consolidare. Începi cu fundația, pe urmă consolidezi stâlpii, grinzile, pereții…Nu poți să începi cu acoperișul, cu tencuielile sau cu zugrăvelile, sau cu alte lucrări care se văd din exterior, mi-a explicat inginerul Catrina.

În acest moment, consolidarea exterioară a ajuns până la cornișă, iar consolidarea interioară a ajuns cu turnarea stâlpilor de beton armat până la etajul 5 din șase. La etajul trei, stâlpii au fost cămășuiți cu tablă și a fost injectat un beton special de tip SikaGrout.

Acest material special este un mortar de turnare, fluid, care expandează prin generare de gaz, în timpul stadiului plastic de întărire. Este rezistent atât la impact și la vibrații, cât ei nouă fenomenele de îngheț-dezgheț. Acest material special este conceput pentru a fi turnat în jurul oțelului pre-comprimat și post-tensionat. De aceea se folosește la consolidări și restaurări, atât în interior, cât și în exterior, explică inginerul Alexandru Catrina.

Managerul de proiect al Companie Municipale de Consolidări spune că a fost deja turnată pardoseala subsolului, iar acum se lucrează la tencuieli. Urmează, apoi, zidăria de compartimentare.

După ce muncitorii de la Consolidări vor finaliza lucrările, „bătrânul” de 85 de ani va reveni la puterea și frumusețea din ziua „nașterii” sale.

Această „geriatrie” a construcțiilor nu doar că transformă clădiri ce stăteau să se prăbușească peste locatarii lor în imobile sigure, dar le redă „bătrânelor doamne” și aspectul și strălucirea de odinioară, ne redau nouă, generațiilor de astăzi, fragmente din identitatea orașului nostru.

Trecând pe Calea Victoriei sau prin Centrul Istoric, pe lângă imobilele consolidate și cu fațadele restaurate, poți să îți imaginezi Bucureștiul bunicilor noștri, cel din anii ’30.