O carte pe care nu ar trebui să o lăsați necitită, în această primăvară, este „Viața lui G”, scrisă de Mihai și Gabriel Văcariu și apărută la editura Litera.
Romanul apare ca o poveste pe două voci și are drept personaje principale doi frați gemeni din România, care la sfârșitul secolului 20 pleacă ca bursieri la Oxford pentru a studia și aprofunda filosofia.
Acolo, unul dintre ei are un accident, cade în cap de la etaj, de la o înălțime de 9 metri, medicii nu-i dau șanse la viață, dar își revine miraculos.
Întors în România, trece prin tot felul de crize, are două căsătorii ratate, își revizitează întreaga viață, caută să-și înțeleagă o relatie ciudată, începută într-un canal lângă Gara de Nord, hrănește porumbei și câini de pripas, crede că teoriile lui filosofice sunt plagiate de oameni din toată lumea, plânge când descoperă o vulpe rănită pe marginea drumului și se revoltă când îl vede un fost președinte al României la o susținere de doctorat.
Celălalt frate citește mereu din Dostoievski și pare a se identifica cu multe dintre personajele acestuia. De fapt, Dostoievski este însoțitorul și mentorul lor, cel care face conexiunea magică între cei doi frați, cel care îi reunește și îi separă, continuu, până când povestea curge spre un azil de bătrâni.
Sunt ambii frați acolo, e numai unul sau e doar o iluzie, un fâlfâit de pasăre pe care unul o vede, iar celălalt o ignoră? Dar aceasta rămâne să o aflati singuri atunci când veți citi romanul „Viața lui G”.
Cartea seamănă cu un labirint de oglinzi aducându-ne putin aminte de romanele lui Milorad Pavici, autorul „Dictionarului Kazar”, carte care la apariția ei a stârnit multe discuții în mediile intelectuale ale anilor 90.
Cu toate acestea însă, nimeni nu ar bănui că „Viața șui G” este cartea de debut a lui Mihai și Gabriel Văcariu, la rândul lor absolvenți de filosofie.
Se pot spune multe despre aceasta carte, dar eu nu vă mai spun decât că nu o veți mai lăsa din mână până când nu veți întoarce si ultima pagină.
