Fii sincer. Nu-i așa că de Revelion ți-ai spus că anul ce vine o să fie despre tine? Că te vei gândi mai mult la lucrurile care-ți produc plăcere. Că vei citi mai mult. Că te vei ține de sală sau de yoga. Că nu vei mai lăsa toxicitatea altora să-ți miște ție chakrele.
Cam asta e ocazia ta. Sigur, situația în sine e extrem de nefericită la nivel mondial. Nu e scenariul perfect. Dar, chiar și așa, trebuie să fie câteva scene bune și în filmul ăsta.
Nu voi fi ipocrit. În momentul în care a escaladat epidemia și devenea din ce în ce mai clar că ne îndreptăm spre o pandemie, mi-a fost teamă. Aveam un nod în gât, îmi venea să tușesc, simțeam că am febră și că îmi e greu să respir. E normal. Nu aveam nimic, nici măcar o raceală simplă. Era doar valul de informații care mi-a dat peste cap ușa de siguranță din psihic.
Totul era un haos în jur. Sau cel puțin așa părea. Toși aveau toate informațiile despre epidemie, ei știau că e un virus de laborator, alții știau că vor să îi cureșe pe bătrâni ca să nu le mai plătească pensiile, iar alții erau categorici că e mâna Chinei care vrea să naționalizeze companiile și să îi dea pe toți la o parte.
Da, toate aceste scenarii sună bine. Și dacă citești suficiente argumente din fiecare, chiar par plauzibile. Că asta fac teoriile conspiraționiste. Merg pe un fir extrem de posibil și îl duc la extrem. Dar până îți dai tu seama că e exagerat, te-a prins și mai mult, ai dat deja share.
Când intri în jocul ăsta nu faci decât să te panichezi, să îți creezi un stres și să fii la rândul tău o antenă ce dă informații eronate mai departe. Practic, devii și tu un focar de „fake news”. Fix ce NU ne trebuie acum.
În primul rând, dacă te panichezi și devii stresat, sistemul tău imunitar își pierde din agilitate și din puterea cu care ar putea combate un virus. Oricare ar fi el. Deci, nu îți faci bine cu propria minte.
Iar în al doilea rând, dai mai departe informații neverificate, unele de-a dreptul absurde, și panichezi alți oameni. Poate chiar apropiați. Poate chiar rude. Mai în vârstă de cele mai multe ori, deși nu e o regulă, oameni care de altfel au nevoie să fie liniștiți în perioada asta, mai mult ca niciodată.
Asta a fost situația de ansamblu în România. Apoi a urmat #staiacasa, #workfromhome și #nuiesi. Caz în care ne situăm acum. Am picat la rând să stau acasă. Asta dupa o săptămână de concediu în care am apucat să rezolv toate treburile urgente din viața mea. Deci, practic, am primit un „concediu” în care nu trebuia să fac mare lucru. Sună grozav, așa-i?
Nu chiar. Nu pentru mine cel puțin. Că tocmai acest concediu bonus a venit cu restricții. Psihice și etice, că până la urmă nu îmi stătea Poliția la ușă sau vreun militar. Sunt liber să ies de câte ori vreau, să fac ce vreau. Dar nu vreau. De ce? Pentru că nu e normal. Nu e în regulă să riști sănătatea sau chiar viața altor oameni doar că ai tu mâncărici. Că nu poți sta locului. Că te-ai plictisit. Și crede-mă, chiar m-au lovit lucrurile astea. Pentru că nu e despre mine, ci despre societate. Bună ori rea, e a noastră și am ales să trăim în ea. Pentru că, pe lângă drepturile pe care și le amintește brusc orice cetățean care e tras pe dreapta, avem și obligații. Care sunt la fel de importante. Ba mai mult, merg mână în mână. Dacă nu te ții de una, nu vei putea beneficia de alta. Deci, dacă nu e doar despre tine, lucru improbabil că doar nu trăiești în munți și dacă ai fi făcut-o oricum nu citeai textul ăsta, stai acasă. Stai acasă. Și o să vezi că ai ce face.
Se întâmplă acum și va continua. Acum sunt oameni în autoizolare, oameni în carantină dar și pe străzi. Unii dintre ei au dreptul să fie acolo pentru că nu au intrat în contact cu virusul, dar alții nu. Media îți va spune despre cei din urmă. Despre cei care au scuipat cadrele sanitare, despre cei care au evadat din carantină, despre cei care au ieșit ilegal din autoizolare și s-au dus la Sfantul Spritz la bodega din „Colț de Stradă”.
Asta e situația prezentată, dar la nivel micro. Pentru că da, specia noastră are multe exemplare nașpa. Care știu mai bine, teribiliști inculți ce merită să fie aruncați în exil în cel mai nordic punct din Siberia. Dar nu despre ei e vorba. Ei reprezintă doar „știrile de la ora 5” iar acesta e momentul lor de glorie.
Ia privește tu la nivel macro. Și atunci ai să vezi că specia noastră chiar are un viitor. Pentru care va trebui să luptăm, evident, dar există. Și nu e chiar așa sumbru cum tindem câteodată să credem. Pentru că, tot noi, oamenii, ne urcăm pe acoperiș să ținem ședințe de fitness pentru oamenii din carantină.
Ieșim la balcon să cântăm imnul național și alte cântece optimiste pentru a ridica spiritele. Lăsăm bilete în blocuri în care ne anunțăm intenția de a ajuta bătrânii ce nu se pot deplasa în momentele astea. Noi rămânem acasă să ne protejăm apropiații.
Căutăm informații pozitive pe care le dăm mai departe în aceste timpuri cenușii. Punem muzee întregi în mediul virtual ca alții ca noi să le poata vizită din propria sufragerie. Urcăm in online jocuri interactive pentru copiii care stau acasă. Da, la nivel macro ne-am mișcat bine. Am sărit în ajutor și, poate chiar mai important, nu am încurcat.
Ăsta e prezentul nostru. Oameni buni care arată altora că noi suntem cei mai mulți. Că datorită nouă se păstrează echilibrul și indiferent cât vor alții să evadeze, noi vom respecta autoritățile și nu îi vom lăsa să ne infecteze. Sigur, acum e vorba despre un coronavirus. Data următoare poate fi vorba despre complet altceva. Dar raportul va fi același. Tot noi suntem mai mulți. Acum trebuie să stăm în casă, data următoare poate va trebui să ieșim și să ne implicăm. Suntem pregătiți și pentru asta. Pentru că tot noi suntem mai mulți.
Perioada asta, despre care specialiștii spun că se poate întinde chiar mai bine de 6 luni, va schimba și mediul în care trăim. Nu, nu mă refer la blocurile pe care le vedem în fiecare zi sau alte clădiri, ci la vremea pe planetă. Deja după o lună de izolare, în China a început să răsară soarele.
În București aerul a redevenit respirabil. Aspecte extrem de importante, atât de necesare sănătății noastre. Tot experții spun că avem de nevoie de 30-60 de zile pentru a ne crea noi obiceiuri. Acum suntem obligați ca acestea să fie bune. Deci, după ce iețim din carantină, poate rămânem cu câteva dintre ele. Lumea pe care o știm s-a schimbat deodată. Fără să ne anunțe, fără să fim pregătiți.
Așa m-a prins și pe mine. Mi-a dat planurile peste cap. Mi-a schimbat felul în care lucrez. Felul în care imi rezolv toate treburile. Și ghici ce! M-am obișnuit repede. M-am adaptat situației.
Asta am făcut în perioada de până acum. Am avut timp să mă gândesc, să mă plictisesc suficient cât să analizez lumea ân care îmi desfășor activitatea. Am apucat să ascult muzica ce îmi dă energia de zi cu zi, să mă uit la seriale pe care voiam să le văd de mult, să nu mai alerg ca un descreierat după cai verzi pe pereți și după țeluri care nu mi-ar fi adus nici un beneficiu în afară de o bifă în dreptul sarcinii respective.
Linistește-te, respiră, respectă regulile și ține cont de cei din jur. Și, foarte important, dacă vrei să te informezi, fă-o din surse credibile, oficiale. Nici o informație importantă nu va fi furnizată altfel.
Autor: Eugen Vrabie
