Aseară m-a sunat un prieten care stă și el acasă și cum am răspuns, cum s-a pus să-mi dea indicații cu privire la ce ar trebui să mâncăm și cât să mâncăm in această perioadă. Că nu facem mișcare, că e pericol de îngrășare, tot felul de bazaconii… Vorbea întruna, era aproape miezul nopții, iar eu n-aveam cum să-i închid telefonul în nas, ne știm de multă vreme, așa că am stat și am ascultat politicos, ronțăind de nervi alunele din pungă (o pungă mică) precum și stafidele golden dintr-o cutiuță verde peste care am dat întâmplător în debara, în timp ce căutam pufuleții și napolitanele.
Până la urmă a închis, cred că obosise de atâta vorbit.
De-a dreptul stupidă întreaga conversație, și inutilă mai ales, pentru că eu îmi stabilisem deja, încă de săptămâna trecută, un plan alimentar bine pus la punct, pe zile.
Dar, din plictiseală, am stat totuși să recapitulez ce am făcut exact în ziua respectivă.
M-am trezit pe la 8, am umblat puțin prin casă și apoi am început să aplic planul meu alimentar pentru situații de urgență precizat anterior. La micul dejun mi-am încropit o masă ca pentru spartani, cu pâine prăjită, puțin unt, miere, brânzică de vaci, roșii, castraveți. Și la sfârșit o portocală.
La 10 și ceva m-am uitat la primele două episoade din serialul “Picard”, dar asta nu m-a împiedicat să fiu responsabil și să am grijă de sănătatea băiatului meu, pe care încerc să-l țin departe de dulciuri, ca să nu-și strice dințișorii. Așa că, în timp ce mă uitam la serial, i-am mâncat toate bomboanele, ca să nu le mai găsească. Nu erau multe, plus că erau de diferite culori (în conformitate cu sfaturile medicilor, felurile de mâncare trebuie alternate, știu foarte bine astfel de lucruri).
Și uite așa am ajuns la ora 12, momentul perfect pentru masa de prânz, peste care nu e bine să sărim, ca să nu ne dereglăm organismul. La fel ca la micul dejun, masă ca pentru spartani, cu pâine prăjită, puțin unt, miere, brânzică de vaci, roșii, castraveți. Și la sfârșit o portocală.
Pe la ora unu am început să fac mișcare și m-am apucat de curățenie în frigider, am verificat toate termenele de garanție de pe produse și am scos afară tot ce expira într-o zi sau două. Nu mai țin minte exact ce am scos, dar le-am mâncat, și nu pentru că aș fi vrut, ci pentru că nu e normal să arunci mâncarea, când știi că în perioada următoare alimentele ar putea fi raționalizate…
Imediat după aceea a venit și masa de seară (în planul meu alimentar a fost fixată pentru ora 4, am devansat-o puțin pentru că trebuia să fac ordine și la alimentele din cămară, iar asta durează, că e plină). Am mâncat 4 crenvurști (e nevoie și de proteine, sincer n-am chef să devin anorexic, mai ales acum), precum și cartofi prăjiți făcuți din ăia șase cartofi care deja începuseră să încolțească (doar nu sunt fermier, să plantez cartofi și alte alea). Apoi, conform programului stabilit, ordine în cămară.
Pe urmă nu mai știu cât era ceasul pentru că am adormit, ca să se așeze mâncarea.
M-am trezit la 8 și m-am pus direct la vizionare de film. “Picard”, episoadele 3, 4 și 5. Și în tot acest interval nu am mâncat absolut nimic, în afară de caju (e bun, e antioxidant) și câteva chipsuri dintr-o pungă pe care se pare că o desfăcuse deja cineva. Și mucenicii muntenești care mai rămăseseră, că trebuia să spăl cratița.
Și pe urmă m-a sunat amicul despre care vă ziceam.
Cred că de fapt m-a sunat ca să mă enerveze. M-a terminat psihic, cu sfaturile lui. La sfârșitul convorbirii eram pur și simplu sleit, așa că am băut repede un energizant și am mâncat un sfert de ciocolată (pentru refacerea energiei) după care m-am băgat în pat, sperând că o să pot și eu să adorm liniștit, după o zi atât de lungă…
