O carte pe care nu ar trebui să o lăsați necitită, mai ales copiilor, este „Miracolele Mirandei” scrisă de Siobhan Parkinson și apărută la editura Corint în traducerea Mariei Rizoiu.
Cartea o are drept personaj principal pe Miranda, o fetiță pasionată de cuvinte noi, cu care câștigă steluță după steluță la școală, care face compuneri în care preferă mai degrabă să își spună părerea despre anumite lucruri decât să se încadreze în anumite standarde pentru a place celorlalți.
Miranda are doi prieteni în clasă cu care schimbă păreri: pe Caroline O’Rourke, căreia îi spune pe scurt COR, și Darren Hoey, un băiat care deși are păreri contrare cu ale Mirandei, încearcă să intre cumva în grațiile fetelor.
Miranda și Caroline dezbat subiecte importante cum ar fi, de exemplu, dacă zâna Măseluță mai vine și după ce împlinești opt ani. Sau dacă este sau nu important să dai chiar tu cuvântul săptămânii.
Miranda avea însă și secrete, iar unul dintre ele era „geografia distractivă”, adică o țară imaginară care era situată undeva departe și nu era trecută decât pe o hartă a ei, o hartă secretă desigur..
Țara se numea Mărinimia, avea polițiști – girafe care vedeau de la distanță dacă cineva făcea sau doar avea de gând să facă ceva rău. Așa că îl prindeau inainte de a face o prostie și îl scuturau de îi mergeau fulgii.
Însă Miranda mai avea un secret. Era boala surorii ei Gemma. Ea suferea încă de când era mică, se născuse cu această problemă și periodic se interna în spital. Dar toate internările aveau loc atunci când Gemmei i se facea rău.
Când era foarte mică, Miranda se speria foarte tare crezând că spitalul este ceva asemănător unei închisori. Dar apoi înțelesese că nu este chiar așa, ba chiar poate deveni un loc distractiv, îi spusese chiar Gemma, de îndată ce te simțeai mai bine. Iar Gemma chiar își făcuse un cerc de prieteni acolo, copii care aveau aceiași problemă de sănătate ca și ea. Nu se vizitau niciodata acasă, dar atunci când unul dintre ei se interna de urgență toți ceilalți prieteni veneau în vizită.
Iar când mama și tata plecau de urgență la spital cu Gemma, Miranda rămânea cu bunica ei, care avea și ea secretele ei – de exemplu fuma pe ascuns. Și cum bunica mai mult se văita și iși frângea mâinile, plimbându-se de colo-colo prin casă, Miranda se refugia în lumea ei de povești, în țara ei secretă. Acolo ea construise pentru Gemma un spital de sticlă în vârful unui munte pentru a putea admira mai bine peisajele din jur.
Și, pe măsură ce Miranda scrie despre lumea ei imaginară unde în fiecare zi se petrecea câte un miracol, încet-încet minunile încep să își facă loc și în lumea reală.
Care sunt acestea? Ce se va întâmpla cu Gemma? Dar cu ceilalți copii?
Ei bine, rămâne să aflați singuri atunci când veți citi cartea care vă va cuceri indiferent de vărstă, astfel că nu o veți lăsa din mână până când nu veți întoarce și ultima pagină.
