Subiect interzis prin sentință judecătorească la Radio România
Articol de bucurestifm, 30 martie 2020, 13:49
Va informam ca am retras de pe site articolele https://www.bucurestifm.ro/2020/03/13/sectorul-1-sta-pe-o-bomba-cu-coronavirus/, publicat pe 13 martie 2020, dar si dreptul la replica ulterior, https://www.bucurestifm.ro/2020/03/19/drept-la-replica-2/ publicat pe 19 martie 2020, ca urmare a hotararii judecatoresti a Tribunalului Bucuresti, prin care Societatea Română de Radiodifuziune este obligata să înceteze, provizoriu, postarea sau difuzarea de materiale de presă în legătură cu activitatea Iridex, de genul sau natura articolului publicat la data de 13 martie 2020 denumit „Sectorul 1 stă pe o bombă cu coronavirus?!”, precum și la retragerea tuturor publicațiilor scrise sau electronice care cuprind aceste materiale.
Prin aceeasi hotarare judecatoreasca, se interzice pentru viitor publicarea de noi articole sau materiale, inclusiv în mediul online, în legătură cu subiectul articolului arătat mai sus sau referitoare la Iridex, până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond ce va fi promovată de reclamantă.
Precizăm ca ne rezervam dreptul de a înainta apel.
Prezentam, în continuare, hotărârea judecătorească în integralitatea sa.
DOSAR NR. 7839/3/2020
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ nr. 160
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.03.2020
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREŞEDINTE: ROXANA STANCIU
GREFIER: CRISTINA TOMA
Pe rol soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT S.R.L. în contradictoriu cu pârâții MIRCEA APOSTOLESCU și SOCIETATEA ROMANA DE RADIODIFUZIUNE, având ca obiect ordonanţă preşedinţială.
Procedura se desfășoară fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Tribunalul, în temeiul art. 998 CPC, își reține competența după care reține cauza în pronunțare în condițiile art. 999 alin. 2 CPC.
TIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
La data de 20.03.2020, ora 13:04, prin intermediul poștei electronice, a fost transmisă Tribunalului București cererea formulată de reclamanta IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT SRL (Iridex), prin care aceasta a chemat în judecată pârâții și SOCIETATEA ROMANA DE RADIODIFUZIUNE (SRR) pentru ca instanța, în temeiul dispoziţiilor art. 255 Cod civil si art. 997 si următoarele Cod procedură civilă, să dispună, pe calea ordonanței președințiale, de urgenta si fără citarea paraţilor, luarea masurilor provizorii de ocrotire a drepturilor nepatrimoniale ale Iridex, respectiv.
- obligarea paraţilor sa înceteze, provizoriu, postarea sau difuzarea de materiale de presa in legătura cu activitatea Iridex, de genul si/sau natura celei publicate in data de 13 martie 2020 „Sectorul 1 sta pe o bomba cu coronavirus?!”, precum si retragerea oricărei publicări, scrise sau electronice, a materialelor respective;
- interzicerea publicării unor noi articole sau publicaţii, sub orice forma, inclusiv în mediul online, în legătura cu subiectul articolului de mai sus sau referitoare la Iridex, precum si despre litigiile care sunt sau vor fi înregistrate pe rolul instanţei in legătura cu aceste articole. A solicitat ca executarea ordonanţei presedintiale sa se faca fara somaţie sau fara trecerea vreunui termen, in conformitate cu prevederile art. 997 alin. (3) Cod procedura civila și de asemenea, reţinând culpa procesuala a paraţilor, obligarea pârâților la suportarea tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul demers procesual.
In vederea stabilirii instanţei competente sa soluţioneze prezenta cerere formulata pe calea ordonanţei presedintiale, instanţa de judecata este rugata a observa ca in conformitate cu dispoziţiile art. 998 Cod procedura civila „Cererea de ordonanţa presedintiala se va introduce la instanţa competenta sa se pronunţe asupra fondului dreptului” (subl. ns.).
Astfel, intrucat in conformitate cu dispoziţiile art. 255 alin. (4) Cod civil reclamanta urmează sa înregistreze pe rolul Tribunalului Bucureşti si o acţiune de drept comun in cadrul căreia va solicita obligarea paraţilor la repararea prejudiciului cauzat Iridex (evaluat provizoriu la suma de 50.000 Euro), in raport de dispoziţiile art. 998 Cod procedura civila, coroborat cu prevederile art. 95 Cod procedura civila, apreciază ca instanţa competenta, din punct de vedere material si teritorial sa soluţioneze prezenta cerere este Tribunalul Bucureşti.
În fapt, reclamanta a arătat că își desfăşoară activitatea in domeniul colectării, tratării si eliminării deşeurilor nepericuloase, operaţiuni ce se desfăşoară exclusiv in cadrul Centrului de Management Integrat al Deşeurilor (in continuare „CMID”) situat in Bucureşti, sector 1, Strada Drumul Poiana Trestiei nr. 17-27 si oraşul Chitila, Strada Fortului nr. 45, Judeţul Ilfov.
Activitatea de administrare si operare a CMID s-a desfăşurat si se defasoara in baza autorizaţiilor de mediu emise succesiv de Ministerul Apelor si Protecţia Mediului, Agenţia Regionala de Protecţia Mediului Bucureşti, respectiv Autorizaţia de mediu nr. 1285/06.07.2001, Autorizaţia de mediu nr. 1/06.01.2003 si de Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile, Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului, Agenţia Regionala de Protecţia Mediului Bucureşti, respectiv Autorizaţia integrata de mediu nr. 15/31.03.2006, Autorizaţia integrata de mediu nr. 15/30.10.2007, revizuita succesiv in 2011, 2013, 2014, 2017.
In prezent, Iridex funcţionează in baza unei Autorizaţii Integrate de Mediu reinnoite, A1M nr. 15/14.02.2018 emisa de Agenţia pentru Protecţia Mediului Bucureşti, cu valabilitate pana in anul 2028, astfel încât se ocupa de prelucrarea deşeurilor in totala si deplina conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile.
Totodată, este important de precizat faptul ca intre Iridex, in calitate de asociat, si Primăria Municipiului Bucureşti, este in derulare Contractul nr. 955/11.03.1999, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale încheiate intre parti, ce are ca obiect activităţi de management a deşeurilor, depozitul reclamantei fiind un obiectiv strategic al Primăriei Municipiului Bucureşti privind eliminarea deşeurilor.
Imaginea reclamantei in rândul opiniei publice este serios afectata inca din momentul in care, in urma cu cativa ani, paraţii au demarat in spaţiul public, o reala campanie defăimătoare la adresa acesteia, ocazie cu care au fost făcute o serie de afirmaţii alese cu tact pentru a deturna scopul aparent civic intr-o practica de natura sa prejudicieze reputaţia societăţii.
Astfel, începând cu data de 19 septembrie 2016, denumirea societăţii a fost asociata, in mod artificial si complet injust, cu diferitele acuzaţii referitoare Ia posibile probleme de mediu, acuzaţii ce au constituit, in repetate rânduri, chiar titlul articolelor aparţinând paratului Mircea Apostolescu.
In mod subsecvent, intr-o acţiune continua de denigrare a societăţii reclamante, paraţii au inteles sa expună public informaţii trunchiate, care reprezintă o imagine deformata asupra realităţii si care sunt de natura a induce in eroare cu privire la legalitatea si îndreptăţirea societății de a funcţiona potrivit obiectului asumat in exercitarea activităţii sale.
Nu poate fi ignorat faptul ca, începând cu anul 2016, pe site-ul redacţiei sub tutela căreia jurnalistul publica diverse articole de presa, au apărut mai mult de 35 de postări calomnioase ce au legătura cu activitatea Iridex si care, in fond, urmăresc conturarea unei imagini publice care nu corespunde cu realitate si care afectează, in mod evident, funcţionarea normala a societăţii reclamante, din care care 8 materiale au fost postate doar in cursul acestui an, respectiv în doar doua luni jumatate.
Tot acest demers asumat de paraţi a culminat prin postarea, pe site-ul bucurestifm.ro, in data de 13 martie 2020, a unui articol de presa purtând titlul „Sectorul 1 sta pe o bomba cu coronavirus?!” , prin care paraţii, profitând de starea de panica resimţita deja in jurul acestui subiect, acuza faptul ca la „groapa de gunoi” Iridex sunt aduse deşeuri infestate cu acest virus.
„In fine, ia groapa de gunoi, resturile de mâncare, batistele pline de muci si toate celelalte deşeuri infestate cu coronavirus sunt depozitate la grămada, cu restul gunoiului si acoperite cu pamant?.’
Pentru ca Sectorul 1 este singurul din Bucureşti pe raza căruia se afla o groapa de gunoi, cea de la Iridex.
Deci, gunoaiele străbat sectorul in lung si-n lat pentru a-l debarca pe veselul virus la Chiajna?!
Oare groapa de gunoi este deja infestata?! Atunci, este infestat si gazul de depozit care se formează prin fermentarea gunoiului?! Este ars un asemenea gaz posibil infestat in instalaţia de producere a energiei electrice?!”.
Este evident ca aceasta acuzaţie este extrem de grava, iar implicaţiile sociale intrinseci acţiunilor tendenţioase de acest tip sunt de natura a atrage asupra societăţii reclamante sentimente negative si dezaprobatoare din partea întregii opinii publice
Este, de asemenea, de necontestat faptul ca informaţiile nu se bucura de un suport tehnic potrivit, iar strategia adoptata de paraţi se bazează, in principal, pe sentimentul de teama si de confuzie creat de răspândirea acestei pandemii, care, la data formulării prezentei cereri sunt mult amplificate prin decretarea stării de urgenta la nivel naţional, prin Decretul Preşedintelui României nr. 212 din 16 martie 2020 publicat in Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 212 din 16 martie 2020.
Modul in care aceste informaţii au fost furnizate publicului, dar si asocierea cu Iridex, fara a exista dovezi concrete ale celor susţinute, creează falsa reprezentare a existentei unei legaturi de tipul cauza-efect intre activitatea desfasurata in mod legal de subscrisa si posibilitatea răspândirii acestui virus in rândul populaţiei Sectorului 1 Bucureşti si nu numai.
Cu privire la justificarea în drept a cererii, precum și cu referire la condițiile esențiale de promovare a cererii pe calea ordonanței președințiale, reclamanta a arătat că Iridex justifica un interes legitim, determinat, personal si actual in vederea instituirii acestei masuri provizorii pentru protejarea drepturilor personale nepatrimoniale, in caz contrar acestea urmând a fi grav vatamate/afectate sau, dupa caz, ameninţate printr-o atingere ilicita, prezenta sau iminenta, de natura sa cauzeze un prejudiciu greu de reparat.
De altfel, necesitatea adoptării masurilor provizorii in materia drepturilor personale nepatrimoniale beneficiază de o reglementare speciala si in cadrul Codului civil, legiuitorul oferind posibilitatea introducerii cererii de ordonanţa presedintiala chiar si inainte de introducerea unei acţiuni pe fondul cauzei, împrejurare care corespunde necesitaţii de instituire a unor masuri energice pentru apărarea unor drepturi nepatrimoniaie, atingerile fiind îndreptate chiar împotriva persoanei umane.
Prin urmare, in vederea atingerii acestui scop, legiuitorul a institut prin art. 255 alin. (1) Cod civil cadrul general in baza căruia instanţa de judecata este abilitata sa ia masuri provizorii pentru protejarea drepturilor conferite de lege. Pentru a desemna titularul acţiunii, legiuitorul foloseşte expresia persoana care se considera lezata”, care diferă de expresiile folosite in cazul acţiunilor prevăzute de art. 253 Cod civil: persoana (…) ale cărei drepturi au fost încălcate”, „cel care a suferit o încălcare’, „persoana prejudiciata”.
Măsura de la lit a) a art. 255 Cod civil are in vedere situaţiile prevăzute de art. 253 alin. (1), lit a) si b), care presupun acţiuni iminente sau in desfăşurare, pentru care se justifica luarea unor masuri provizorii.
Mai mult, astfel cum va rezulta si din prezentarea argumentata a motivelor ce au fundamentat prezentul demers judiciar, instanţa de judecata este rugata sa observe caracterul profund nejustificat al acţiunilor ilicite ale paraţilor care trebuie analizate si din perspectiva gravitaţii prejudiciului iminent, mai cu seama ca suntem in prezenta unor fapte/actiuni săvârşite de persoane publice cu bogata experienţa in mass-medla ale căror informaţii – indiferent de modalitatea in care sunt prezentate publicului larg – au un rol esenţial in conturarea profilului public al unei persoane si a opiniilor ce pot lua naştere prin accesarea acestor informaţii.
Textul nu tinde sa mute accentul de pe manifestarea obiectiva a incalcarii dreptului spre reprezentarea pur subiectiva a persoanei in sensul existentei acestei incalcari, ci reprezintă o transpunere a ideii de aparenta a dreptului, caracteristica pentru procedura in care se dispune asupra măsurii provizorii, care nu vizează o judecata asupra fondului dreptului, ci doar încuviinţează sau dispun anumite conduite care ar fi permise sau s-ar impune in condiţiile plenitudinii de manifestare a dreptului aparent.
Reclamanta a subliniat că prezenta cerere îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art 997 Cod procedura civila coroborate cu prevederile art 255 Cod civil, întrucât:
- măsura ceruta este urgenta, pentru a se preveni o paguba iminenta, imposibil de reparat ulterior.
Sub acest aspect, instanţa de judecata este rugata sa observe ca necesitatea adoptării de urgenta a masurilor solicitate pe aceasta cale este determinata de faptul ca în raport de modul de prezentare si de publicare a informaţiilor neadevarate este de natura a induce in eroare cititorii, care raman cu impresia ca s-au informat cu privire la acţiuni care reflecta realitatea, iar acest fapt creează fata de Iridex un prejudiciu important, prin alterarea imaginii societăţii, lider în domeniul in care activează.
Cu atat mai mult, măsura solicitata este justificata si in raport de contextul actual creat de instituirea stării de urgenta pe teritoriul României.
Astfel, cititorul mediu avizat si informat nu poate sa distingă cu uşurinţa intre, pe de o parte, presa veritabila care informează publicul larg prin eforturi de a afla adevărul din surse sigure si, pe de alta parte, publicaţiile speculatorii si neverificate utilizate de paraţii din prezenta cauza.
- aparenta de drept este in favoarea Iridex, astfel cum rezulta din probatoriul administrat in cauza;
iii. măsura solicitata este una vremelnica, fiind limitata in timp pana la soluţionarea litigiului de fond care se va judeca intre aceleaşi parti de către Tribunalul Bucureşti;
- măsura solicitata nu prejudeca fondul, ci doar conduce la încetarea provizorie a unui act abuziv, de natura sa afecteze iremediabil drepturile nepatrimoniale ale
reclamantei, a cărei protecţie trebuie asigurata, prin raportare la dispoziţiile art. 255 din Codul Civil.
In raport de specificul prezentei acțiuni, solicită instanței să constate si îndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 255 Cod civil pentru dispunerea unor masuri provizorii, in raport de necesitatea protejării drepturilor personale nepatrimoniale ale reclamantelor:
Aparenta de drept este in favoarea Iridex, iar materialele publicate au un scop evident defăimător si calomnios, reprezentând o fapta ilicita in sensul dispoziţiilor art. 255 alin. (1) cod civil.
In legătura cu aceasta prima condiţie, considerata a avea caracter prioritar, reclamanta a arătat că relatarea unor informaţii neadevarate si proliferarea unor afirmaţii denigratoare, prin utilizarea unor platforme cu un public larg, sunt de natura a crea o stare de panica generalizata in rândul populaţiei si sunt menite a atrage dispreţul celor care parcurg aceste ştiri vădit tendenţioase.
Este fara echivoc, aşadar, faptul ca vătămarea ce face obiectul prezentei cauze are un caracter cert, date fiind consecinţele pe care articolele publicate le au asupra imaginii reclamantei, mai ales in contextul in care s-a resimte din ce in ce mai acut un sentiment de îngrijorare cu privire la răspândirea virusului. A cataloga activitatea desfăşurata de subscrisa ca fiind răspunzătoare de o eventuala propagare si favorizare a pandemiei de Coronavirus este o chestiune care excede rolului strict informativ al jurnalisticii.
Dupa cum se poate observa de la simpla lecturare a articolelor, scopul denigrării rezulta chiar din titluri, aceste afirmaţii fiind neadevarate, neprobate si lipsite de elementara uzanţa gazetăreasca, de solicitare a unui punct de vedere persoanei care constituie subiectul unui articol (unei investigaţii ziaristice), finalitatea acestora fiind, in mod evident, de prejudiciere grava a dreptului la imagine a Iridex, precum si de afectare, in mod injust, a poziţiei subscrisei, in domeniul colectării, tratării si eliminării deşeurilor nepericuloase.
Modul de prezentare si de publicare a acestor informaţii neadevarate este de natura a induce in eroare cititorii, care raman cu impresia ca s-au informat cu privire la acţiuni care reflecta realitatea, iar acest fapt creează fata de Iridex un prejudiciu important, prin alterarea imaginii societăţii, lider in domeniul in care activează, intrucat cititorul mediu avizat si informat nu poate sa distingă cu uşurinţa intre, pe de o parte, presa veritabila care informează publicul larg prin eforturi de a afla adevărul din surse sigure si, pe de alta parte, publicaţiile speculatorii si neverificate utilizate de paraţii din prezenta cauza.
Prin prezentul demers, solicitarea reclamantei nu este aceea de a ingradi libertatea de exprimare a presei sau de a obstructiona veritabile demersuri jurnalistice de informare a publicului, ci de a obliga paraţii sa oprească propaganda defăimătoare si mincinoasa pornita impotriva Iridex din motive nejustificate, propaganda căreia nu i se poate aplica regimul juridic al publicaţiilor jurnalistice din motivele arătate.
Cat despre urgenta, literatura de specialitate a cristalizat, in timp, ideea ca aceasta trebuie apreciata de către instanţa de judecata in concret, in funcţie de circumstanţele obiective ale cauzei deduse spre judecata.
In acest sens, aceasta din urma condiţie este pe deplin indeplinita in prezenta cauza, date fiind circumstanţele in care se pretrec faptele întreprinse cu o evidenta rea-credinta. Astfel, intr-un context social caracterizat de îngrijorare, in care eforturile depuse pentru anihilarea pericolului reprezentat de virusul Covid-19 depăşesc vizibil limitele normalului, acţiunile de răspândire a unor ştiri false si care, in plus, hrănesc sentimentul de nelinişte in rândul populaţiei, trebuie stopate cu repeziciune.
Acuzaţiile potrivit cărora deseurile preluate si depozitate la „groapa de gunoi sunt infestate si ca, in aceste condiţii, ele duc la propagarea acestui virus in proximitatea zonei in care este amplasat punctul de lucru al Iridex”, sunt de natura a amplifica starea de panica deja instaurata intre cetăţeni.
Este notoriu faptul ca, in aceste perioade de tensiune, suntem deosebit de vulnerabili in fata ştirilor care confirma anumite temeri personale si care, intr-o forma sau alta, determina trăiri contradictorii. A profita de interesul major acordat acestui subiect – răspândirea epidemiei create de virusul Covid-19 – pentru a prezenta cititorilor o acuzaţie ce nu se bucura de niciun temei faptic, dar care poate atrage simpatia unora dintre aceştia pentru aparenta preocupare in ceea ce priveşte binele public, este un demers ce trebuie descurajat înainte ca acesta sa capete o amploare greu de controlat.
Astfel, a permite răspândirea unor astfel de acuzaţii constituie un real pericol atat pentru întreaga activitate de combatere a efectelor pandemiei, dar si pentru activitatea economica desfăşurata, in mod legal, de reclamanta. Denumirea societăţii este asociata de către parat, in mod repetat, cu pretinse activităţi ce nu se înscriu in legalitate, acesta nebazandu-se, insa, pe date certe, fiind, astfel, lesne de inteles ca autorul articolului profita de criza generata de acest fenomen pentru a readuce in discuţie problema activităţii Iridex.
Tot in acest context, reclamanta solicită ca instanța sa aiba in vedere si faptul ca dispoziţiile art. 54 din Anexa nr. 1 – Masuri de prima urgenta cu aplicabilitate imediata – a Decretului Preşedintelui României privind instituirea stării de urgenta pe întreg teritoriul naţional prevăd că:
„(1) Instituţiile si autorităţile publice, precum si operatorii privaţi contribuie la campania de informare publica privind masurile adoptate si activităţile desfăşurate la nivel naţional.
(2) In situaţia propagării unor informaţii false in mass-media si in mediul on-line cu privire ia evoluţia COVID-19 si la masurile de protecţie si prevenire, instituţiile si autorităţile publice ‘întreprind masurile necesare pentru a informa in mod corect si obiectiv populaţia in acest context.
(3) Furnizorii de servicii de găzduire si furnizorii de conţinut sunt obligaţi ca, ta decizia motivata a Autorităţii Naţionale pentru Administrare si Reglementare in Comunicaţii, sa ‘întrerupă imediat, cu informarea utilizatorilor, transmiterea intr-o reţea de comunicaţii electronice ori stocarea conţinutului, prin eliminarea acestuia ia sursa, daca prin conţinutul respectiv se promovează ştiri false cu privire la evoluţia COVID-19 si ia masurile de protecţie si prevenire.
(4) In situaţia in care eliminarea la sursa a conţinutului prevăzut la alin. (3) nu este fezabila, furnizorii de reţele de comunicaţii electronice destinate publicului sunt obligaţi ca, la decizia motivata a Autorităţii Naţionale pentru Administrare si Reglementare in Comunicaţii, sa blocheze, imediat, accesul la respectivul conţinut si sa informeze utilizatorii.
(5) La decizia motivata a Autorităţii Naţionale pentru Administrare si Reglementare in Comunicaţii, furnizorii de refefe de comunicaţii’ electronice desd’nate publicului au obligaţia de a bloca imediat accesul utilizatorilor din România la conţinutul care promovează ştiri false cu privire la evoluţia COVID-19 si la masurile de protecţie si prevenire si este transmis intr-o reţea de comunicaţii electronice de către persoanele de la alin. (3) care nu se afla sub jurisdicţia legislaţiei naţionale”.
Reclamanta consideră că se impune intervenţia urgenta a instanţei de Judecata pentru a opri aceste acţiuni ilicite ale paraţilor si prin prisma faptului ca, in situaţia in care va creste numărul de utilizatori care vor răspândi aceste informaţii, pentru publicul larg aceste susţineri nereale vor dobândi o tot mai mare credibilitate, nici chiar o eventuala infirmare ulterioara a unor informaţii care au fost preluate deja de public la scara larga nu ar mai fi susceptibila de a repara prejudiciul cauzat, prejudiciu care dobândeşte un caracter ireversibil pe măsura trecerii timpului.
In ceea ce priveşte cea de-a treia cerinţa impusa in legătura cu procedura ordonanţei presedintiale, solicitările reclamantei se rezuma la a-i obliga pe paraţi sa retragă cele afirmate in mod netemeinic si la a stopa eventuale acţiuni similare.
In deplin acord cu practica judecătoreasca si cu soluţiile doctrinare deja consacrate, pronunţarea unei hotărâri prin care se stabileşte (provizoriu) in sarcina celui responsabil o obligaţie de a face, astfel cum este cazul cererii prin care solicita retragerea celor publicate deja, este o soluţie ce se impune a fi adoptata, in măsura in care se tinde la încetarea unor acte abuzive.
Este evident faptul ca cele pretinse prin prezenta cerere au un caracter temporar, având in vedere faptul ca societatea reclamantă se raportează, mai cu seama, la acuzaţiile referitoare la pretinsa legătura dintre activitatea desfăşurata de subscrisa si răspândirea virusului Covid-19.
In acest context, este important a fi precizat faptul ca toate activităţile întreprinse de Iridex se încadrează întocmai in cerinţele prevăzute de lege, iar acuzaţiile din cuprinsul articolul indicat mai sus determina o falsa reprezentare a realităţii in rândul celor ce preiau informaţiile publicate in acest context sensibil.
Cat despre acesta ultima condiţie reglementata in legislaţia actuala, masurile ce se impun a fi adoptate nu antameaza, in nicio măsura, fondul problemei.
Astfel, ceea ce se urmăreşte prin prezentul demers procesual este, in fapt, stoparea producerii unor consecinţe posibil ireparabile, atat in ceea ce priveşte întreaga acţiune întreprinsa pentru limitarea efectelor răspândirii virusului, cat si in legătura cu domeniul in care reclamanta isi desfăşoară, într-un mod ce răspunde tuturor rigorilor instituite, activitatea in prezent.
Totuşi, este demn a fi aminit faptul ca cercetarea sumara a aparentei dreptului reclamat nu reprezintă, asa cum a fost reţinut in mod constant de doctrina de specialitate, o prejudecare a fondului. Cerinţa, prevăzuta in mod expres in cuprinsul art. 997 Cod procedura civila, de a exista si de a fi cercetata valabilitatea formala a dreptului pretins, respecta intru totul natura procedurii speciale a ordonanţei presedintiale.
Drept urmare, constatarea încălcării unor bune practici privind informarea corecta si temeinica a publicului si vătămarea, in atare măsura, a drepturilor reclamantei intruneste intocmai aceasta condiţie a aparentei dreptului si nu presupune cercetarea in profunzime a fondului problemei.
Luând in considerare caracterul absurd al alegaţiilor aduse in atenţia publicului, este evidenta nevoia de a reprima astfel de comportamente antisociale. Răspândirea de informaţii precum cele cuprinse in articolul intitulat „Sectorul 1 sta pe o bomba cu coronavirus?!” sunt de natura a atrage, in mod injust, oprobriul cititorilor cu privire la activitatea desfăşurata cu respectarea tuturor rigorilor prevăzute in domeniu.
Mai mult decât atat, informaţiile de tip „senzaţional”, astfel cum se remarca a fi cele prezentate in articolul reprodus mai sus, sunt menite sa inducă in eroare publicul larg si sa răspândească in mod alert un sentiment de neliniste. Este inechivoca intenţia paraţilor de a profita de situaţia alarmanta creata in jurul epidemiei cu Covid-19 pentru a atrage, din nou, atenţia asupra activităţii desfăşurate de societatea reclamantă.
In drept au fost invocate dispoziţiile art. 255 Cod civil si prevederile art. 997 si următoarele Cod procedura civila.
Au fost atașate înscrisuri (f. 8-62), dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei (f. 63) și împuternicire avocațială (f. 64).
Analizând actele dosarului, Tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 999 alin. 2 CPC, ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților; în caz de urgență deosebită, ordonanța va putea fi dată chiar în aceeași zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii și actelor depuse, fără concluziile părților.
În acest sens s-a dispus în prezenta cauză. Pentru a proceda astfel, instanța a ținut cont totodată și de dispozițiile art. 42 alin. 1 ale Anexei 1 a Decretului Prezidențial nr. 195/2020, precum și de Hotărârea nr. 53/18/03.2020 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel București, prin care s-a stabilit că Tribunalul judecă, pe durata stării de urgență, cauzele având ca obiect ordonanță președințială. Având în vedere și faptul că obiectul măsurilor solicitate pe această cale are legătură cu starea de urgență declarată la nivel național, Tribunalul a apreciat necesară aplicarea dispozițiilor art. 999 alin. 2 CPC, atât pentru că se relevă caracterul urgent al cererii, dar și pentru că prezența părților în prezenta cauză nu este nici necesară și nici recomandabilă având în vedere măsurile de limitare a răspândirii COVID-19.
Tribunalul reține drept incontestabil faptul că pârâtul Mircea Apostolescu semnează articolul cu titlul „Sectorul 1 stă pe o bombă cu coronavirus?!”, accesibil la adresa web https://www.bucurestifm.ro/2020/03/13/sectorul-1-sta-pe-o-bomba-cu-coronavirus/?fbclid=IwAR0VdWulL2c6ltrTQnKuv5qaIt_-CpcXaZmxyazgmzHhynrAas0h0b9OtwU (site www.bucurestifm.ro), dar și pe pagina de Facebook @bucurestifm. Postările online sunt publice, iar articolul de la adresa web citată mai sus este datat 13.03.2020.
Totodată, articolele de presă depuse de reclamantă în susținerea cererii, toate accesibile pe site-ul bucurestifm și pagina de Facebook a aceleiași entități, pot fi găsite la momentul redactării prezentei hotărâri prin simpla căutare pe site după denumirea reclamantei, Iridex.
Aceste articole mai vechi, toate axate pe problematica modului în care reclamanta gestionează activitatea de preluare și depozitare a deșeurilor, ca urmare a contractului încheiat cu Primăria Municipiului București, sunt concertate și perpetuu critice, fără a permite sau solicita reclamantei un drept la replică, fără preocuparea de a evita dezinformarea sau defăimarea și fără o dezbatere reală a argumentelor legate de pretinsele nelegalități prilejuite de încheierea sau executarea contractului.
Cu toate acestea, nu aceste articole mai vechi constituie un temei suficient pentru măsurile solicitate ci, așa cum corect punctează reclamanta, și recunoașterea acestei veritabile campanii negative în contextul articolului intitulat „Sectorul 1 stă pe o bombă cu coronavirus?!”, publicat în plină campanie publică de combatere a epidemiei.
Deosebit de gravă este, în opinia instanței, modalitatea tendențioasă de redactare a articolului, care nici măcar nu lasă aparența unei documentări prealabile. Autorul se mulțumește să adreseze niște întrebări retorice cu privire la posibilitatea ca „groapa de gunoi” administrată de reclamantă să fie un focar de coronavirus, fără a aduce argumente științifice sau medicale, după care reia retorica suspiciunilor de corupție și nelegalitate privind operațiunile derulate de reclamantă, fără legătură cu epidemia în cauză. Cu toate acestea, informația de bază care rămâne în mentalul cititorului este aceea a unei stări de pericol de infectare din cauza existenței unui pretins focar de coronavirus atât la locația unde sunt depozitate deșeurile, dar, mai grav, în întreg orașul prin raportare la rețeaua de străzi pe care circulă mașinile de colectare și prin raportare la activitatea de colectare a deșeurilor medicale.
Cu alte cuvinte, este vizibil că pârâtul MIRCEA APOSTOLESCU, autorul articolului, folosește doar ca pretext trimiterea la epidemie, pentru a genera interes asupra tematicii mai vechi legate de activitatea reclamantei. Nu doar că este vorba despre o conexiune vizibil artificial și forțat făcută, dar ea nu poate avea ca scop decât intenția de a capta atenția publicului, care în contextul poziției adoptate de autorități cu privire la combaterea acestui virus, este mult mai atent și mai ușor de influențat prin simpla menționare a termenilor relevanți, precum „epidemie”, „coronavirus”, „contaminare”, „focar” etc.
De remarcat este de asemenea faptul că, la numai o zi după publicarea articolului arătat (pe 14 martie 2020), autoritățile au făcut publică intenția instituirii stării de urgență pe teritoriul României în legătură cu epidemia de coronavirus, intenție deja discutată și în zilele anterioare. Prin urmare, și momentul la care a fost publicat articolul marchează o perioadă tensionată în societatea românească, în care interesul publicului larg a fost eminamente orientat asupra informațiilor legate de epidemie și, în general, asupra măsurilor care trebuie luate pentru evitarea îmbolnăvirii, iar concluzia nu poate fi decât tot în sensul că autorul a intenționat să fructifice această susceptibilitate a publicului prin redactarea articolului în acest mod și la momentul în cauză.
Este indubitabil faptul că imaginea reclamantei are de suferit de pe urma acestei campanii negative de presă, concepută într-un crescendo pe fondul epidemiei și al stării de urgență.
Tribunalul reține, totodată, că nu doar autorul articolului este responsabil și trebuie să se conformeze limitelor unei decente libertăți de exprimare, dar și SRR, care oferă platforma necesară acestor articole, trebuie să își asume o parte a răspunderii.
În drept, prin raportare la legislația de drept comun și făcând, pentru moment, abstracție de efectele stării naționale de urgență, Tribunalul reține că, potrivit art. 252 C.civ., orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică. Conform art. 257 C.civ., dispozițiile prezentului titlu se aplică prin asemănare și drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice.
Conform art. 253 alin. 1 și 2 C.civ., (1) persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței:
- a) interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;
- b) încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;
- c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanța poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b).
Potrivit art. 255 alin. 1-3 C.civ., (1) dacă persoana care se consideră lezată face dovada credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii.
(2) Instanța judecătorească poate să dispună în special:
- a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie;
- b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor.
(3) În cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanța judecătorească nu poate să dispună încetarea, cu titlu provizoriu, a acțiunii prejudiciabile decât dacă prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, dacă acțiunea nu este în mod evident justificată, potrivit art. 75, și dacă măsura luată de instanță nu apare ca fiind disproporționată în raport cu prejudiciile cauzate. Dispozițiile art. 253 alin. (2) rămân aplicabile. Totodată, conform art. 255 alin. 4 C.civ., instanța soluționează cererea potrivit dispozițiilor privitoare la ordonanța președințială, care se aplică în mod corespunzător; în cazul în care cererea este formulată înainte de introducerea acțiunii de fond, prin hotărârea prin care s-a dispus măsura provizorie se va fixa și termenul în care acțiunea în fond trebuie să fie introdusă, sub sancțiunea încetării de drept a acelei măsuri. Dispozițiile alin. (6) sunt aplicabile.
Tribunalul apreciază că sunt întrunite în cauză toate condițiile de mai sus.
Pe planul dreptului material afirmat, reclamanta este o persoană juridică ce se bucură de protecție prin aplicarea conjugată a dispozițiilor art. 257 și 252 C.civ.
Acțiunile pârâților, așa cum s-a arătat mai sus, sunt ilicite și vătămătoare, astfel că este deschisă calea aplicării unor măsuri provizorii.
Prejudiciile sunt aduse prin presă scrisă și internet, iar solicitarea reclamantei este de oprire a acțiunilor prejudiciabile – Tribunalul reține în acest context că prejudiciile aduse reclamantei sunt deosebit de grave, pentru mai multe motive: aceasta nu are posibilitatea de a da un răspuns concret unor acuzații lipsite de fundament științific și vădit plăsmuite; starea de urgență face ca orice acțiune oficială, judiciară sau administrativă, să fie imposibilă; prejudiciul este exponențial multiplicat de faptul că interesul publicului este mult sporit în legătură cu informațiile de orice natură legate de epidemie.
Caracterul ilicit și deosebit de grav al faptelor pârâtelor este evident și prin raportare la poziția adoptată public și direct de către autorități inclusiv prin decretul de instituire a stării de urgență, cu privire la răspândirea informațiilor false. Or, în cauză, pârâții au indus informația că focarul de coronavirus de la nivelul Capitalei ar fi datorat sau amplificat prin raportare la acțiunile reclamantei, fără a avea un minim de argumente sau dovezi în acest sens.
Prin urmare, Tribunalul reține că articolul în cauză, luat și pe fondul campaniei negative purtate anterior de pârâți împotriva reclamantei, este de natură să constituie o faptă de propagare a unor știri false, cu potențial de panicare a cititorilor.
Totodată, Tribunalul nu poate ignora faptul că platforma oferită de pârâta SRR are un public suficient de larg și se bucură de o suficientă credibilitate, astfel că menținerea articolului în cauză și a celor anterioare este de natură a dezinforma publicul larg și de a vătăma interesele reclamantei.
Așa fiind, nu doar că măsura înlăturării acestor articole este necesară pentru a proteja imaginea reclamantei, sens în care sunt aplicabile dispozițiile art. 255 alin. 2 lit. a C.civ., dar ea este justificată și prin raportare la art. 54 alin. 2 din Anexa 1 la Decretul Prezidențial nr. 195/2020 („în situația propagării unor informații false în mass-media și în mediul on-line cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire, instituțiile și autoritățile publice întreprind măsurile necesare pentru a informa în mod corect și obiectiv populația în acest context”). Cum singura măsură aflată la dispoziția instanței este înlăturarea temporară a acestor articole și interzicerea pe o perioadă determinabilă a publicării altora, aceasta este și conduita pe care o va adopta, prin admiterea cererii reclamantei.
Sunt întrunite, implicit, și condițiile prevăzute de art. 997 alin. 1 CPC, în sensul că aparența dreptului rezultă din însăși conținutul articolelor arătate, măsurile sunt provizorii și urgente, scopul este prevenirea unei vătămări grave a unui drept nepatrimonial și nu a fost tranșat nimic cu privire la prejudiciul de imagine concret afirmat de reclamantă.
Nu va fi însă admisă cererea reclamantei cu privire la interzicerea pe viitor a articolelor și publicațiilor referitoare la litigiile care sunt înregistrate sau vor fi înregistrate pe rolul instanței, întrucât aceste informații sunt publice prin natura lor și dreptul pârâților de a aduce la cunoștința publicului existența unor astfel de litigii nu poate fi îngrădit.
Pentru toate aceste motive, Tribunalul va admite în parte cererea, în sensul că îi va obliga pe pârâți sa înceteze, provizoriu, postarea sau difuzarea de materiale de presa în legătură cu activitatea reclamantei, de genul sau natura articolului publicat la data de 13 martie 2020 denumit „Sectorul 1 sta pe o bomba cu coronavirus?!”, precum și la retragerea tuturor publicațiilor scrise sau electronice care cuprind aceste materiale; va interzice pârâților pentru viitor publicarea de noi articole sau materiale, inclusiv în mediul online, în legătură cu subiectul articolului arătat mai sus sau referitoare la Iridex, pana la soluționarea definitivă a acțiunii de fond ce va fi promovată de reclamanta.
Totodată, în temeiul art. 255 alin. 3 Cod civil, Tribunalul va pune în vedere reclamantei să introducă acțiunea de fond, în raport de care au fost dispuse măsurile provizorii, în termen de 30 de zile de la încetarea stării de urgență, sub sancțiunea încetării de drept a prezentelor masuri la expirarea acestui termen. Măsura se raportează la durata stării de urgență, întrucât potrivit măsurilor adoptate prin Anexa 1 la Decretul Prezidențial nr. 195/2020 sunt suspendate de drept termenele de orice natură, iar încetarea stării de urgență este prin natura sa publică, astfel că termenele care curg de la acest reper temporar, deși nu sunt momentan determinate, sunt determinabile.
Tot aceste considerente extraordinare justifică și dispoziția executării acestor măsuri de îndată, fără somație și fără curgerea unui termen.
Față de dispozițiile art. 453 CPC, de soluția adoptată în cauză și de dovezile de la dosar, pârâții vor fi obligați la plata către reclamantă a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând taxa judiciară de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte cererea formulată de reclamanta IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT S.R.L., cu sediul in Bucureşti, sos. Bucureşti – Ploieşti nr. 17, sector 1, înmatriculata la Registrul Comerţului sub nr. J40/2292/1991, CUI 398284, reprezentata prin Administrator Pascu Florin si reprezentata convenţional prin S.C.A. DRAGNE & ASOCIAŢII, în contradictoriu cu pârâții MIRCEA APOSTOLESCU, Bucureşti, str. General Berthelot nr. 60-64, sector 1 și SOCIETATEA ROMANA DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul in Bucureşti, str. General Berthelot nr. 60-64, CUI RO 8296093.
În temeiul art. 255 coroborat cu art. 253 alin 1 lit. b Cod civil, obligă pe pârâții Mircea Apostolescu și Societatea Română de Radiodifuziune să înceteze, provizoriu, postarea sau difuzarea de materiale de presă în legătură cu activitatea reclamantei, de genul sau natura articolului publicat la data de 13 martie 2020 denumit „Sectorul 1 stă pe o bombă cu coronavirus?!”, precum și la retragerea tuturor publicațiilor scrise sau electronice care cuprind aceste materiale.
In temeiul art. 255 coroborat cu art. 253 alin 1 lit. b Cod civil, interzice pentru viitor publicarea de noi articole sau materiale, inclusiv în mediul online, în legătură cu subiectul articolului arătat mai sus sau referitoare la Iridex, până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond ce va fi promovată de reclamantă.
În temeiul art. 255 alin. 3 Cod civil, Tribunalul pune în vedere reclamantei să introducă acțiunea de fond, în raport de care au fost dispuse măsurile provizorii, în termen de 30 de zile de la încetarea stării de urgență, sub sancțiunea încetării de drept a prezentelor măsuri la expirarea acestui termen.
Obliga pârâții la plata către reclamanta a sumei de 20 lei cheltuieli de judecata.
Executorie de drept, fără somație sau trecerea unui termen, de la momentul pronunțării.
Cu drept de apel in termen de 5 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusa la Tribunalul București.
Pronunțată azi, 24.03.2020, ora 15.00, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.
Presedinte, Roxana Stanciu
Grefier, Cristina Toma.
