Consolidări în timp record!
Articol de Mircea Apostolescu, 2 mai 2020, 12:44
Sigur, lumea s-a oprit în loc din cauza noului coronavirus. Școlile s-au închis. Multe activități economice s-au închis. Oamenii au fost obligați să se izoleze în casele lor, pentru a limita răspândirea virusului. Mulți și-au pierdut locurile de muncă și nimeni nu poate oferi vreo certitudine cu privire la repornirea economiilor naționale și a celei mondiale, după acest shutdown forțat.
Însă, chiar dacă noi zicem că „lumea s-a oprit”, de fapt s-au oprit doar multe dintre activitățile umane. Natura, planeta, își văd mai departe de treburile lor. Iar seismele, fenomene naturale, nu țin seama de coronavirus. Drept dovadă, seria de cutremure de la începutul anului acesta, a continuat, recent, cu încă două produse la cinci zile unul după altul.
Încă din prima zi a acestui an, la miezul nopții, am avut un cutremur de 3,4 grade pe scara Richter, produs la o adâncime de 140 km, în zona seismică Buzău.
La sfârșitul aceleiași luni, pe 31 ianuarie, s-a mai produs un seism, de data aceasta mai semnificativ, cu o magnitudine de 5,2 grade pe aceeași scară Richter.
Nu trece o lună de zile și, pe 27 februarie avem un nou cutremur.
Peste numai câteva zile, de 1 Martie, doamnele și domnișoarele primesc de mărțișor, pe la 3 fără 10, în timpul zilei, un seism. E drept, numai de 2,2 grade Richter. Acesta s-a produs în Moldova, la numai 5 km adâncime.
A doua zi, pe 2 martie, zona seismică Vrancea vine și ea, tot pe la prânz, 13.57, cu un cutremur de 2,6 pe Richter, produs la 91 km adâncime.
După doar ceva mai mult de o săptămână, pe 10 martie, mai avem încă un cutremur, pe zona Vrancea- Buzău, cu o magnitudine de 2,6 pe scara Richter.
Și cascada seismelor continuă pe 18, cu un 2,8 pe Richter, a doua zi, pe 19 martie, cu un cutremur de intensitate 4,8 Richter, pe 21 martie, cu un seism cu o magnitudine de 3,9 grade pe Richter.
Dar nu numai zonele seismice de la noi, Vrancea, Moldova – Iași, Buzău și Crișana – Arad sunt extrem de active. Întreaga zonă a Europei de Sud-Est pare să se fi activat din punct de vedere seismic.
Astfel, la granița greco-albaneză, pe 21 martie, s-au produs două seisme, primul de 5,7 și cel de-al doilea de 3 grade pe scara Richter.
Pe 22 Martie 2020, la ora 07:24:04 (ora locală a României), s-a produs în regiunea de graniță dintre Slovenia și Croația un cutremur semnificativ, cu magnitudinea 5.5, la adâncimea de 30 km.
Revenind pe meleagurile noastre, la numai o lună și câteva zile de la seismul din 21 martie, în noaptea de 25 aprilie, la ora 01.04, se produce un nou cutremur, calificat de către Institutul Național de Fizică a Pământului drept „semnificativ”. Seismul a avut magnitudinea de 5 grade pe scara Richter și s-a produs la o adâncime de 23 km, în zona Galați.
La nici o săptămână întreagă de la acesta, alaltăieri, joi, 30 aprilie, la ora 08.50, avea loc un nou seism cu magnitudinea de 3,3 grade pe Richter.
București, capitala europeană cu cel mai ridicat risc seismic…
În aceste condiții, în care întreaga Europă de Sud-Est se cutremură la propriu, în care zonele seismice de la noi sunt deosebit de active, asupra Bucureștiului planează un risc seismic imens, pentru că, în Capitală, se resimt seismele produse atât în zona Vrancea – Buzău, cât și cele din Banat.
Riscul este accentuat de fondul construit vechi, datând din anii 1920-1930, semnificativ pe care îl are orașul, chiar în centrul său, de structura solului și de perioada specifică de vibrație a cutremurelor care coincide cu cea a clădirilor vechi.
Trebuie să ne gândim că aceste clădiri au fost zgâlțâie atât cutremurul din 1940, cât și pe cel din 1977 plus seismele puternice din 1986, 1991 etc.
Ca și cum nu ar fi fost suficient, la aceste elemente de risc s-a adăugat pasivitatea de până acum a autorităților.
Ani și ani de zile, atât primarii Capitalei, cât și premierii și miniștrii dezvoltării s-au mulțumit să se vaite, cu un fel de resemnare mioritică, cum că programul de consolidare a clădirilor expertizate și încadrate în clasa întâi de risc seismic (RS I), sau clădirile cu bulină roșie, cum sunt ele cunoscute în limbajul cotidian, programul bătea pasul pe loc. Și să ne tot spună că, vai, ne paște un dezastru, în București, în cazul producerii unui seism semnificativ.
Dar acțiuni de modificare a legislației pentru a pune în mișcare consolidarea, ioc.
Din cauza acestei pasivități în 20 de ani, a fost consolidată din fonduri publice câte o clădire pe an, în medie. La această „viteză” de derulare a programului, ultima clădire RS I ar fi urmat să fie consolidată peste aproape 400 de ani!
Consolidarea, o cursă contra cronometru!
Pentru că în ultimii 20 de ani s-a făcut consolidare puțin spre deloc, acum consolidarea este, în fapt, o bătălie cu timpul, o cursă contra cronometru. Contează fiecare zi, fiecare clădire consolidată, pentru că, un seism mai puternic s-ar putea produce oricând și, atunci, numărul de clădiri consolidate va conta enorm. Se va traduce în numărul de vieți omenești salvate. Fiecare imobil consolidat va însemna mai puține victime îngropate sub dărâmături.
Specialiștii și muncitorii Companiei Municipale de Consolidări par să fi înțeles această diferență dintre viață și moarte. Ei au intrat, până acum, în peste 220 de clădiri pe care le-au pus în siguranță, le consolidează și le restaurează fațadele.
Până acum, lucrările de consolidare și restaurare au fost finalizate în termenele contractuale asumate. Ba chiar unele lucrări de consolidare și restaurare a fațadelor s-au încheiat în termene record de o lună sau o lună și jumătate, deși au fost extrem de complexe.
„Până acum, am finalizat toate lucrările, și cele de consolidare și cele de refacere a fațadelor, în termenele asumate prin contracte sau chiar am devansat aceste termene.
Unele lucrări, precum cea de la Brezoianu 14, cea de pe Splaiul Independentei 56 sau cea de pe Calea Moșilor 27, au fost finalizate chiar în timp record, în câte o lună sau o lună și jumătate fiecare. Astfel am înlăturat pericolul atât pentru locatarii clădirilor consolidate, dar și pentru trecătorii care ar fi putut fi loviți de bucăți de tencuială sau de elemente decorative desprinse de pe fațade ori chiar de balcoane care s-ar fi putut prăbuși chiar și la o furtună mai puternică, așa cum s-a mai întâmplat în trecut. Pe de altă parte sperăm că, așa cum ne-a cerut primarul general Gabriela Firea, am demonstrat profesionalism și seriozitate, sporind, astfel, încrederea bucureștenilor în programul de consolidare al Primăriei Capitalei. Sperăm ca, văzând lucrările noastre, din ce în ce mai mulți proprietari din clădirile cu risc seismic să dorească să intre în programul de consolidare”, a declarat pentru București FM Alexandru Catrina, șef de proiect pentru consolidare și restaurare al Companiei Municipale de Consolidări.
Astfel, ieri, muncitorii de la Consolidări au dat jos schelele de pe clădirea situată pe strada Ion Brezoianu nr. 14, la intersecția cu Bulevardul Regina Elisabeta, la doi pași de Primăria Capitalei.
Fațada este una monumentală, împodobită cu numeroase elemente ornamentale.
O știu de multă vreme, pentru că trec pe lângă ea de ani de zile, în drumul meu către conferințele primarului general, oricare ar fi fost numele acestuia.
Până acum o lună și jumătate, clădirea arăta jalnic, ca cele din Beirut, după războiul din anii ’70-’80. Tencuiala stătea să se desprindă de pe fațada înnegrită de vreme și fisurată de cutremure. Elementele ornamentale, începând cu cei doi îngeri de pe frontispiciul clădirii, erau sparte, degradate și multe dintre ele lipseau. Dintre baluștrii care ornamentau reversul balcoanelor mai exista doar unul și acela ciobit.
Oricum, aveai senzația că înseși balcoanele spânzură deasupra bulevardului în câte un fier-beton ruginit. Când ajungeai în dreptul clădirii de pe Brezoianu 14, instinctiv iuțeai pasul, pentru a scăpa de pericol.
Au intervenit cei de la Consolidări. Au înlăturat tencuiala de pe întreaga fațadă și au recuperat elementele ornamentale existente. Pe baza acestora, au făcut mulaje și au refăcut toate ornamentele de pe fațadă. Turnate din praf de piatră și armate, de data aceasta, spre deosebire de cele inițiale, aceste ornamente vor rezista pe clădire 100 de ani de acum înainte, după cum mă asigura unul dintre meșterii pietrari care au realizat ornamentele.
Între timp, muncitorii au consolidat balcoanele și fațada. Pentru a mări rezistența stratului suport, adică a peretelui, se folosește o tencuială specială, armată cu fibră de sticlă. Apoi, se dă tinciul și, în final, vopseaua lavabilă, explica specialiștii de la Consolidări.
A fost refăcută și tâmplăria din lemn, a fost înlocuită învelitoarea, adică acoperișul, și a fost instalat un sistem pluvial nou, jgheaburi și burlane.
De acum, când voi trece prin zonă, nu voi mai iuți pasul, ci voi zăbovi, pentru a-mi odihni privirea pe clădirea de pe Brezoianu 14. Arată așa cum probabil era în primele zile după inaugurarea sa. Cu excepția geamurilor colorate strident ale autoservirii de la parter, desigur…
Tot în timp record, într-o lună de zile, a fost finalizată și fațada clădirii de pe Splaiul Independenței nr. 56, chiar lângă Academia Oamenilor de Știință.
Și aici, pe lângă aspectul plăcut al clădirii, a fost înlăturat pericolul pentru trecători, care ar fi putut fi oricând loviți de bucățile de tencuială care stăteau să se desprindă de pe fațadă.
Înaintea intervenției celor de la Consolidări, Splaiul Independenței 56 era una dintre acele multe, din păcate, clădiri din București unde o foaie de hârtie spânzurată de o sfoară te avertiza: „Atenție, cade tencuiala”!
Și pe Calea Victoriei a fost consolidată și restaurată fațada clădirii de la nr. 54. Acum, specialiștii de la Consolidări lucrează la fațada de la numărul 52. Ceea ce este cel mai interesant este că cele două clădiri vin în continuarea celei de pe Calea Victoriei 48-50, chiar vizavi de Palatul Telefoanelor. Superba fațadă monumentală de la 48-50 a fost și ea consolidată și restaurată de curând de către Compania Municipală Consolidări. Când muncitorii vor finaliza lucrările și la numărul 52, pe Calea Victoriei, vizavi de Palatul Telefoanelor, va fi un întreg front de clădiri, de la 48 până la 54 care va arăta ca în vremurile sale de glorie, în anii ’30 ai secolului trecut.
Așadar, cursa contra cronometru a consolidării continuă. Specialiștii de la Compania Municipală de Consolidări luptă cu timpul, pentru a pune în siguranță, a consolida și restaura cât mai multe clădiri. Pentru că nu se știe niciodată când poate avea loc încă un seism…
Pe de altă parte, ritmul alert al lucrărilor și calitatea acestora, sunt cele mai bune argumente pentru a-i convinge pe proprietarii care ar mai putea fi reticenți să își dea acordul pentru ca imobilele lor să între în programul de consolidare.
