De ce nu au avut acces pacientii in spitale? Legislatia a permis!
Articol de arionmihaela, 10 iunie 2020, 07:24 / actualizat: 10 iunie 2020, 8:49
In ultima perioada s-au intensificat atacurile impotriva celor care au comunicat sau au gestionat raspunsul la amenintarea cu virusul SARS-COV 2.
A aparut chiar ideea ca totul a fost inventat sau exagerat.
Persoane fara legatura cu medicina sau cu managementul situatiilor de urgenta emit pareri care nu au nimic a face cu realitatea sau cu stiinta.
Una dintre afirmatiile false, grave, este ca nu s-a permis pacientilor accesul la tratament in perioada starii de urgenta, desi toate documentele spun clar ca medicul curant poate decide daca un caz poate fi amanat sau nu si ca medicul trebuie sa trateze pacientul daca exista un potential de agravare a cazului in perioada in care ordinul era valabil si anume perioada starii de urgenta.
Cum au decurs lucrurile?
11 martie 2020 : Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat oficial pandemia de coronavirus.
“Am ajuns la concluzia: Covid-19 poate fi considerat pandemic, Aceasta este prima pandemie cauzată de un coronavirus”, a declarat directorul general al organizației, Tedros Adhanom Ghebreyesus.
Anunțul era așteptat, în condițiile în care OMS a cerut incă din 24 februarie tuturor statelor să se pregătească pentru o eventuală pandemie din cauza coronavirusului iar în 28 februarie, OMS a ridicat nivelul de alertă mondială privind noul coronavirus SARS-CoV-2, care provoacă boala Covid-19, de la ‘ridicat’ la ‘foarte ridicat’.
Declararea pandemiei a avut loc în momentul în care la nivel mondial au fost confirmate peste 121.000 de cazuri de infecție cu noul coronavirus și peste 4.300 de decese.
Ce inseamna “pandemie”?
Potrivit OMS, o pandemie este răspândirea la nivel mondial a unei noi boli și apare atunci când un virus apare și se răspândește în întreaga lume, iar majoritatea oamenilor nu au imunitate la el.
Date generale: cum se manifesta si ce e de facut?
Cazurile de COVID-19 se pot prezenta de la asimptomatice, pana la pneumonii severe. Formele severe si decesele sunt mai frecvente printre varstnici si persoane cu conditii medicale pre-existente.
Riscul sa fie depasita capacitatea sistemelor de sanatate este considerat crescut.
Impactul asupra sistemelor de sanatate poate fi redus prin aplicarea de masuri eficiente de prevenire si control al infectiei si masuri de crestere a capacitatii de raspuns.
Riscul de transmitere a COVID-19 in unitati sanitare sau sociale de ingrijire cu multe persoane vulnerabile este considerat crescut.
Într-o astfel de situaţie, unităţile medicale trebuie să fie pregătite pentru un aflux mare de pacienţi, să facă stocuri de medicamente şi echipamente de protectie, să avertizeze populaţia despre situaţie.
De asemenea, oamenii trebuie să asculte sfaturile autorităţilor.
Si, in fata acestei situatii cu care nimeni nu s-a mai confruntat, vazand viteza cu care virusul se extinde, incapacitatea sistemelor de sanatate si numarul deceselor la nivel mondial, oamenii au ascultat. Si mare parte inteleg greutatea reala si asculta in continuare.
Autoritatile si-au luat rolul in serios si, astazi, rezultatele se vad.
Pentru ca in lipsa masurilor luate, considerate permisive de unii sau dure de altii, numarul persoanelor infectate si al deceselor ar fi fost si la noi mult mai mare iar sistemul medical ar fi fost, cu siguranta depasit.
Nu e usor, niciodata, sa iei in conditii de normalitate o hotarare care priveste sanatatea personala, ori, in acest caz, specialistii au avut in maini nu numai sanatatea ci chiar viata intregii populatii.
In contextul dat, autoritatile au declarat stare de urgenta si au fost nevoite sa ia masuri speciale, fie ca au fost sau nu pe placul populatiei.
Un lucru e clar in acest moment: au fost, sunt oameni care si-au asumat munca in echipa, zi si noapte, pentru a gasi solutii salvatoare, altii au asigurat permanenta serviciilor pentru intreaga populatie, in timp ce marea majoritate s-a retras, cuprinsa sau nu de frica, in case, urmarind evolutia lucrurilor, protejandu-se sau nu.
Printre masurile luate, in plan medical:
23 martie, a fost emis ordinul pentru instituirea măsurilor necesare limitării răspândirii infecției cu virusul SARS-COV-2(noul coronavirus), la nivelul unităților sanitare publice și private.
Astfel, începând de mâine, 24 martie, pentru o perioadă de 14 zile, se suspendă internările pentru intervențiile chirurgicale și alte tratamente și investigații medicale spitalicești, care nu reprezintă urgență și care pot fi reprogramate.
In aceeasi zi, CNAS a venit cu precizari suplimentare, printre care:
“Dacă în urma consultației la distanță, medicul ia decizia unui consult la cabinet/domiciliu, acesta este obligat să organizeze acordarea consultației în condiții de siguranță epidemiologică.”
Deci NIMENI, in nici un fel, NU a interzis accesul pacientilor la medic.
Pentru ca analfabetismul functional caracterizeaza si parte din medici, manageri, pe langa populatie, pacienti si pentru ca prima reactie a unora a fost de a bloca totul, autoritatile au revenit: Spitalele nu se inchid si medicii curanți vor decide cazurile pentru care se continuă tratamentele si investigatiile!
Pe larg, aici:
si aici:
si aici:
Pe 31 martie a aparut Ordinul de ministru privind Planul de măsuri pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei Coronavirus COVID-19 și Lista spitalelor de suport pentru pacienții testați pozitiv cu virusul SARS-COV-2 au fost publicate in Monitorul Oficial.
Acesta prevede că 52 de spitale din țară vor trata pacienți cu coronavirus.
Restul spitalelor au ramas functionale pentru intreaga populatie. De ce medicii sau managerii au hotarat altceva, acolo unde pacientii au fost refuzati?
Ar trebui ca acestia sa raspunda, atat in fata pacientilor cat si apartinatorilor si autoritatilor.
1 aprilie, CNAS anunta ca au intrat in vigoare Normele de aplicare ale HG 140/2018 prin care este reglementat modul de acordare a serviciilor medicale pe perioada starii de urgenta, in continuarea ei, (Ordinul nr. 539/437/31.03.2020), precum si Normele tehnice de realizare a programelor nationale de sanatate curative ( Ordinul 438/31.03.2020). Aceste reglementari au ca scop asigurarea serviciilor medicale necesare pacientilor si a eliberarii prescriptiilor.
8 aprilie, autoritatile au insistat: “Medicul de specialitate stabileste necesitatea internării pacienților!”
10 aprilie: Noi clarificari pentru medici si pacienti
Nu au fost sistate ambulatoriile.
N-au fost suspendate, nu au fost oprite nici activităţile din spitale, doar că s-a dat medicului alegerea de a opera un pacient acum, sau peste o lună, când este mai sigur, în mod deosebit pentru pacientul respectiv.
Sunt afecţiuni care necesită continuarea tratamentului şi astăzi, şi în situaţia actuală, şi aceste afecţiuni nu vor fi afectate.
In ciuda tuturor acestor evidente, scrise negru pe alb, in ultimele zile, cand lucrurile s-au calmat, relativ, cateva voci care apar in spatiul public in mod sistematic, acuzator au inceput sa faca ce stiu ele sa faca cel mai bine: sa provoace conflicte, din confortul caselor lor, pe retelele de socializare.
Astfel, ii acuza pe cei care s-au implicat mai mult decat activ in aceasta perioada dificila, folosind cuvinte a caror greutate ori nu o inteleg, ori pentru care ar trebui sa raspunda, gen: “crima”, “genocid”, îi provoacă pe ceilalți la conflicte, insulta, mint.
De regulă, acești oameni, “experti” pe fiecare problema, in orice domeniu, se cred mai deștepți decât sunt cu adevărat, intrec orice limita a ceea ce este permis de bunul simt, cu un vocabular indecent, de cele mai multe ori, agramat, plin de jargoane și înjurături.
Aria educationala a acestora este larga: fie sunt oameni simpli, care nu pot intelege altfel, decat din povestirile altora ca ei , un ordin sau o ordonanta, fie ca vorbim despre oameni de afaceri care neaga pandemia si indeamna la proteste in strada, fie ca vorbim de un avocat care are nevoie de “act oficial, care sa declare epidemie de covid-19 in Romania.”, (Conform DEX, “PANDEMÍE, pandemii, s. f. Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări, continente.) cand OMS a declarat pandemie la nivel mondial, fie ca vorbim de medici sau chiar manageri de spitale, de urgenta, uneori, despre care nu am auzit sa fi facut ceva stralucitor in timpul starii de urgenta, fie ca vorbim despre reprezentanti ai pacientilor, vocali si care au rafuieli personale cu autoritatile.
Din fericire numarul acestor personaje nu este atat de mare.
Numarul medicilor, asistentilor medicali, managerilor de unitati medicale, paramedicilor care s-au luptat, efectiv, cu suferinta, este net superior.
Cateva exemple, pe scurt. Fara nume, aici, pentru ca reprezinta zeci, sute, mii de colegi, pentru care povestile lor au acelasi continut, vorbind despre felul in care au fost intelese ordonantele si despre accesul pacientilor la tratament.
Manager Ambulanta
“Probleme in ceea ce priveste accesul pacientilor in spitale, au fost in permanenta pentru ca nimeni nu isi dorea neaparat un pacient cand isi redusesera capacitatea. Dar nu s-a pus problema sa ducem pacientul inapoi acasa. S-a gasit o solutie, sau macar l-am lasat pe o perioada determinata in UPU, pana au decis ce e de facut cu pacientul respectiv. Cat despre personalul nostru, a fost mereu pe teren, indiferent daca pacientul prezenta COVID, suspiciune, nu conta. Ne imbracam, ne echipam. Am mers la absolut orice fel de afectiuni, nediscriminatoriu, la absolut toti pacientii.
Singura noastra dorinta a fost ca pacientii sa fie cinstiti pentru ca de asta depindea modul de echipare. Dar de refuzat, la ambulanta, nimeni nu a refuzat niciodata pe cineva. Am ajutat pe toata lumea”.
Medic familie
“Noi am fost la serviciu in fiecare zi. Nu am oprit activitatea. Interpretarile sunt rauvoitoare. Dupa ce s-au inchis ambulatoriile integrate, cei cu CMI au inchis si au plecat si ei acasa. A fost alegerea lor. Foarte putini au ramas la treaba, zi de zi, ca noi. Cei care ies si acuza la tv sau pe retele de socializare “se pricep” la orice. Nu poate zice nimeni, nimic despre medicii de familie, ca nu au lucrat. Inclusiv autoritatile au recunoscut rolul nostru in pandemie.
Mai mult, noi am fost cei care am avut de suferit, pentru ca numarul de consultatii a scazut. Pentru ca pacientii au stat acasa iar pe noi ne-a afectat la facturi, ca nu ne-au modificat finantarea.
Consultatiile, de cate ori a fost cazul, au decurs in conditiile de siguranta pe care le-am creat toti cum am putut. Nu stiu cum e cu spitalele in tara. In Bucuresti a fost cat de cat in regula. Am vazut insa si medici din spitale, aceiasi care stau permanent pe retelele de socializare , cu tot felul de istericale, ca nu au putut sa primeasca pacienti. Eu intreb: cine i-a impiedicat ca primeasca?
Eu am avut pacienti cu decompensari, cu insuficienta cardiaca grava, pe care I-am trimis la spitale. Cu exceptia faptului ca au stat in zona de pre-triaj unde au asteptat formular, test, si dupa cateva ore au fost dusi pe sectie, in rest s-au ocupat de ei la fel ca si inainte. Nu a fost nici o diferenta. Cand am avut urgente de internat, am internat. Unde nu am considerat ca e nevoie, nu am internat.
Unde au fost manageri de spital buni si-au facut circuite, au dat drumul imediat, unde nu, nu. Daca nu au avut la UPU aglomeratia care era pe vremuri, a fost si pentru ca pacientii au stat acasa. E strict o chestiune de management. Trebuie sa existe circuite.
Eu nu am avut niciun pacient decedat, decompensat acasa, ca nu s-a dus la spital. O sala de asteptare intr un spital nu trebuie sa fie supraaglomerata. Pacientii sa vina civilizat, cu programare, la ora respectiva si dupa pandemie. Am avut si eu zi cu 34 de consultatii. Lucram 4 pe tura. Avem scaunele marcate, unde sa se aseze si unde nu si vin la orele la care ii chemam sa nu se inghesuie. Numai cine nu a vrut nu a lucrat.”
Medic neurochirurg
“În primul rând exista o lege care definește foarte bine urgentele. (Titlul IV din legea 95/2006). În perioada unei pandemii, legea, daca cineva din cei care comentează acum ar fi citit-o vreodata, spune clar si lasa o plajă foarte largă pentru pacienții care vor fi examinati.
La noi cel putin, pe patologia pe care o fac eu, o mare parte dintre pacienți în baza acelei legi puteau fi operati, cu excepția sindroamelor degenerative scolioze… in rest tumori cerebrale, anevrisme rupte, hernia, totul putea fi operat.
Am avut, intr-adevăr, o scădere a numărului de pacienți operati dar cred ca au fost din motive de pandemie, din motive de frica a pacientului.
Sunt si pacienti care nu s au dus la examinare dar si pacienti care nu au găsit cabinetele deschise la medicii de familie sau foarte greu se ajungea pe o secție, inclusiv in Fundeni, pacientii oncologici nu au fost primiți.
Cred ca si pacienții cat si medicii, o parte din ei s- au speriat, au limitat aceste vizite. Inclusiv eu am limitat consultațiile in cabinet cand a inceput pandemia si nu înțelegeam nimic. Vorbeam intai la telefon, imi spuneau exact ce au, imi trimiteau RMN si apoi, daca era o urgenta reală, le spuneam sa vina. Dar nu mai venea unul ca-l doare capul, sa stau de vorbă cu el. In niciun caz.
Intr adevăr, unele spitalele mari au blocat – nu stiu cine le-a dat ordin sau de ce- au blocat accesul pacienților in spital. Si eu m-am lovit de asta cu unii pacienți.
Unii reprezentanti ai pacienților pun problema ca si cum medicii sunt de vina sau ordinul. Sa fie clar: ordinul ala sub nici o forma nu are vreo vina.
Este cat se poate de clar !
Sunt doctori care nu l-au respectat. Au interpretat ca nimic nu e urgenta si nu au văzut nimic. Eu am avut pacient pe care nu au vrut să- l accepte cu meningita, ca nu e urgenta si l-au trimis acasa. A trebuit să insist sa-l accepte. A trebuit să fie presiuni mai mari decat sunt in mod normal. Practic, tot sistemul s-a speriat cumva. Si pacienții si medicii. Unii si-au văzut de treaba dar mulți nu.
Accesul a fost mai greoi, din ce mi-au zis pacienții. Unii au închis si au discutat pe whatsapp. Chiar dacă nu s-a întrerupt activitatea acestia s au speriat. Înainte primeam pacient ,dupa pacient. Acum lasai, dezinfectai… ceea ce a îngreunat cumva mersul sistemului dar nu puteam proceda altfel.
Chiar si acum cand s-a reluat activitatea exista niste circuite. Eu nu pot opera imediat un pacient. Trebuie intai testat covid si apoi operat.
A fost îngreunat, intr-adevăr, sistemul.
Nu mi se pare acum ca au unii sau altii dreptate. Am pacient care a stat acasa 7 zile de frica covid. Paraplegic. Nu medicul a fost vinovat. Pur si simplu nu a mers pacientul la medic ca ia covid.
Singurul lucru pe care îl pot reprosa acelui ordin este ca, desi mie mi s-a parut evident unii l-au înțeles fix pe dos. Pentru ca nu s-a insistat asupra lui sau pentru ca nu l-au citit sau l-a interpretat fiecare cum a vrut.
Au fost medici care au zis “gata!” cand a aparut al doilea ordin: “ Gata acum nu mai intra nimeni!” Dar el de fapt chiar dădea drumul la sistem atunci. Arafat a explicat pe scurt , dar clar, ca se poate, dar oamenii au apreciat fiecare cat i-a dus capul si, din pacate, s-a ajuns la situația asta.
Ce am intalnit in aceste 3 luni?
Pacienți care nu s-au dus la spital.
Medici care au închis cabinetele.
Spitale care au primit pacienti cu dificultate, desi nu erau suport COVID 19.
Interesul meu este sa operez. Testarea covid, circuitele epidemiologie, așteptarea pana testezi, ca nu poti sa introduci in spital pacienti cu covid pentru ca ai terminat spitalul, trebuie sa testezi, inca este greu si nu mi se pare ca in urmatoarele luni va fi mai liber…
Acum, dreptatea e undeva pe la mijloc. Nu e corect sa acuzi pe nimeni. Ori acuzi tot sistemul ori nu acuzi deloc. Dar, sa zici ca ordinul a fost o problemă asta nu e ok. Ordinul spunea clar ca se trateaza urgențele si nu numai.
Al doilea ordin chiar da drumul la sistem. Pentru ca primul ordin era oarecum confuz, pentru unii, cu al doilea au revenit deși si in primul spuneau clar ca decizia de urgenta o ia doctorul, nu ministrul. Al doilea ordin chiar a fost o eliberare pentru sistem.
Nu l-au citit efectiv si au înțeles ei ce au crezut si s-au închis de tot.
Cei de la Societatea de Neurochirurgie au citit si au inteles corect.
Asa ca, mai usor cu acuzele la adresa ordinului si al celor care l au dat.
Nu stiu ce am fi facut noi in locul lor. Te uitai si in Italia si peste tot in lume unde erau zeci de mii de morți.
În cazul acestei pandemii, as fi extrem de moderat. A fost o chestie noua, n-am stiut despre ce e vorba, dar parerea mea e ca acel ordin a fost un ordin scris corect si ca, din urma lui, Societățile romane, de orice specializare, trebuia sa vina sa dea clarificări pentru ca n-o sa dea ministrul de interne clarificării pentru urgențele de pe fiecare specializare.
Pacienții ce sa zică acum? Eu as fi moderat pentru ca mi se pare ca a fost o situație foarte grea. Medicii care au ieșit si care acuză, eu nu-i urmăresc pentru ca ei asta fac mereu si mi se pare ca e un scandal continuu.
Medicii au avut nevoie de protectie. Un medic asimptomatic nu poate sa trateze pacienti pentru ca devine o bombă biologică. Dacă vad 50 de pacienți si le dau la toti virusul, despre ce vorbim?
Jurământul lui Hipocrat zice ca trebuie sa am grija de pacienți, nu zice sa -I îmbolnăvesc daca sunt eu bolnav.
Ordinul a fost si corect si bine scris. Comunicarea, in schimb, trebuia sa fie mai largă.
Multi români nu pricep ce citesc. Ar fi trebuit sa le zica clar: te duci la spital, tii UPU deschis, creezi niste circuite epidemiologice… ori ei ieșeau în fiecare seara si vorbeau de avioane.
Ordinul a fost foarte bine scris. Arafat a muncit foarte mult dar singur nu poate face toata treaba .
Poate ar fi trebuit spitalele mari verificate. Cate locuri sunt ocupate si de ce numai atâtea? Fiecare are partea lui de vina dar nu i mai simplu sa tragi in cineva?
Eu personal n-as vrea si nu mi-as fi dorit nici o secunda sa fi fost in locul lor. Doar atat: comunicarea putea fi mai eficienta.”
Manager spital
“Adevarul e undeva la mijloc. Adica, nu atat spitalul ca spitalul si-a facut treaba: pacientii s-au prezentat, s-a facut triajul, au fost vazuti, cu intarzierile aferente triajului care dureaza ceva. Oamenii au fost vazuti.
Problema este ca, indusi in eroare, au fost de multe ori pacientii. Stiu caz concret de pacient care a murit dupa un infarct. Am vorbit cu fiul lui dupa 3 zile, si asta nu in perioada de urgenta ci de alerta si mi-a zis ca nu a stiut daca functioneaza sau nu spitalele. Deci nu au apelat la spital.
Mai mult, zvonistica a fost nefavorabila. In nici un caz nu a fost spitalul inchis sau sa nu fie pacientii primiti. Au intrat, au fost vazuti, e drept cu niste intarzieri cauzate de chestionar: are febra, a fost expus…
Au fost spitale in tara care au cerut testul. Asta e o aberatie: cum sa ceri testul ca sa il consulti? Daca tu ca spital de stat consideri ca ai un risc i-l faci tu dar nu lasi pacientul, sa nu-l vezi, ca nu are testul facut.
Ordinal a fost clar. A fost o frica a medicilor, si a pacientilor de a nu se infecta daca merg la spital.
Nu mi se pare ca din punct de vedere legal s-ar fi incalcat vreo lege sau accesul pacientilor.
Reducerea accesului a avut loc din cauza altor factori: ori ca pacientii nu au vrut sa mearga in spitale si au amanat, ori ca anumitor medici le-a fost frica sa consulte pacientii si, fara sa fie cazul, sa temporizeze afectiunea respectiva.
La noi au venit foarte putini in perioada asta. Toti cei care veneau si ocupau spitalul nejustificat nu au mai venit. Acum au inceput sa apara iarasi.”
Coronavirus, cel mai recent bilant: 7 milioane de cazuri în lume (AFP)
Pandemia de COVID-19 a făcut cel puţin 404.245 de morţi în lume de la apariţia sa în decembrie în China, potrivit unui bilanţ întocmit de AFP pe baza datelor oficiale, luni, 8 iunie, la orele 19.00 GMT.
Numărul cazurilor diagnosticate nu reflectă însă decât o parte din numărul real al contaminărilor.
SUA, ţara cea mai afectată atât în număr de morţi, cât şi în număr de cazuri, cu 110.771 de decese pentru 1.951.111 cazuri.
După Statele Unite, ţările cele mai lovite sunt Regatul Unit cu 40.597 de morţi pentru 287.399 de cazuri, Brazilia cu 36.455 de morţi (691.758 de cazuri), Italia cu 33.964 de morţi (235.278 de cazuri) şi Franţa cu 29.209 morţi (191.185 de cazuri).
Belgia are cel mai mare număr de morţi în raport cu populaţia, cu 83 de decese la 100.000 de locuitori, urmată de Regatul Unit (60), Spania (58), Italia (56) şi Suedia (46).
Europa totaliza luni, la orele 19.00 GMT, 183.985 de decese pentru 2.291.003 cazuri, SUA şi Canada 118.641 de decese (2.047.260 de cazuri), America Latină şi Caraibe 65.889 de decese (1.335.035 de cazuri), Asia 19.679 de decese (700.719 cazuri), Orientul Mijlociu 10.640 de decese (488.737 de cazuri), Africa 5.280 de decese (193.802 de cazuri) şi Oceania 131 de decese (8.645 de cazuri).
Studiu: 3,1 milioane de europeni ar fi putut muri dacă nu erau impuse măsurile de izolare
Studiul a fost realizat în 11 state, de cercetători de la Imperial College London care au prezentat faptul că restricţiile impuse, mare parte, în luna martie, au contribuit semnificativ la scăderea ratei de infectare cu noul coronavirus.
Un al doilea studiu realizat de cercetători din Statele Unite, publicat alături de cel al Imperial College London în revista Nature, a estimat că strategiile împotriva transmiterii noului coronavirus au prevenit sau au întârziat apariţia a circa 530 de milioane de cazuri de COVID-19.
