„Cealaltă jumătate de vis” – o carte din care nu mai vrei să ieși!
Articol de cristina.toma, 10 iulie 2020, 16:00
O carte pe care nu ar trebui să o lăsați necitită în această vară, mai ales dacă vă plac poveștile de dragoste care înfruntă timpul în cele mai felurite moduri, este „Cealaltă jumătate de vis”, crisă de Monica Ramirez și apărută la editura Up.
Povestea se desfășoară între blestemul unei mame și moștenirea unui tată, iar protagonistii sunt Edmond Gilbert, un rătăcitor al mărilor, și Petra McFey, care și ea trebuie să străbată drumuri întortocheate de ape pentru a găsi niște lucruri făurite de vechi meșteri scoțieni.
Marea, care este și ea o lume, îi va face să se întâlnească. Numai că între ei este o diferență de patru secole și fiecare este prizonierul unei povești căreia trebuie să îi dea de capăt pentru a-și continua viața.
Edmond Gilbert se luptă cu blestemul mamei sale. El este căpitanul neînfricat al unei nave vechi aflate într-o călătorie interminabilă pentru care timpul este o altă destinație.
Legat de mare, Edmond Gilbert străbate patru secole fără sfârșit în căutarea iubirii ce-ar putea învinge blestemul mamei sale. Doar așa se poate întoarce împreună cu echipajul său în lumea muritorilor. Călătoria sa nu este lipsită de primejdii, iar acea dragoste eliberatoare pare a nu-și mai face apariția.
Petra McFey se luptă și ea cu moștenirea unui tată. Nu că nu ar dori să o primească sau că abia ar fi așteptat-o sș acum trebuie să o împartă cu altcineva. De fapt, nimeni nu și-ar dori să primească o astfel de moștenire formată doar din…datorii.
Astfel ea, într-o cursă împotriva timpului potrivnic, explorează apele reci ale Oceanului Atlantic de Nord în căutarea unor vechi artefacte scoțiene. Mai mult decât atât, Petra trebuie să evite ademenirea seducătoare a căpitanului fantomatic pentru a reuși să salveze afacerea de familie. Însă Edmond îi pătrunde în vise și împreună navighează pe o mare imprevizibilă, în timp ce atracția dintre ei devine un joc mai periculos decât moartea.
În situația ambilor eroi, singurul loc unde se pot întâlni este visul, iar acesta pare uneori a se prelungi subtil și în realitate.
Mie povestea îmi amintește oarecum și de poemul „Luceafărul”, scris tot acum mai bine de 130 de ani de Mihai Eminescu.
Se pot spune multe despre cartea Monicăi Ramirez și despre toate ingredientele ce fac ca cel care se cufundă în lectura acestei cărți să iasă cu greu de acolo. Acestea sunt un blestem străvechi, comori misterioase, legende celtice și o iubire atemporală între o muritoare și un spectru prins într-o realitate paralelă…
Toate aceste lucruri vă vor face să nu mai lăsați cartea din mână până când nu veți întoarce și ultima pagină.