Acum două zile, printr-un comunicat de presă, Electrocentrale București SA (ELCEN), producător de energie electrică și termică în subordinea Ministerului Economiei și Energiei, anunța că ia în calcul declanșarea procedurii de insolvență a Companiei Municipale Termoenergetica, care a preluat serviciul public de termoficare, după pronunțarea falimentului RADET, la cererea expresă a ELCEN.
Potrivit comunicatului de presă, ELCEN ar putea solicita insolvența Termoenergetica pentru o datorie de peste 422 de milioane de lei, reprezentând facturi neachitate de către Compania Municipală în perioada februarie – mai 2020.
Din cauza acestei datorii, ELCEN ar fi acumulat o datorie de 200 de milioane de lei față de furnizorul de gaze naturale și față de furnizorii de servicii auxiliare, găsindu-se în fața perspectivei de a înregistra un cashflow negativ, caz în care nu ar mai putea produce anergie termică, mai spune comunicatul de presă.
Dar, cum s-a ajuns, oare, din nou, la această situație, în care ELCEN amenință Primăria Capitalei cu insolvența Termoenergetica și cu sistarea furnizării de agent termic?!
Potrivit datelor publice de pe site-ul oficial al Ministerului de Finanțe, Electrocentrale București SA (ELCEN) a încheiat anul trecut cu o pierdere de 1,3 miliarde de lei, adică de 120 de ori maiare decât pierderea din anul 2018, care a fost de numai 11,6 milioane de lei.
Această explozie a pierderilor ELCEN este inexplicabilă, pentru că, tot anul trecut, cifra de afaceri a ELCEN a crescut cu 9,7% față de 2018, adică la 1,8 miliarde lei, iar, la 31 decembrie 2019, producătorul de energie electrică și termică avea în cont peste 400 de milioane de lei.
La finele anului 2019, profitul brut operațional inregistrat de către ELCEN era de peste 300 milioane de lei, ceea ce înseamnă o rată a profitului de 16,45%, raportat la cifra de afaceri.
Cum s-a ajuns de la 300 de milioane profit brut operațional la 1,3 miliarde pierdere?! Să fi trecut, oare, ELCEN datoria rezultată din falimentul RADET la pierderi, dintr-un interes nepermis, cum spunea avocatul Gheorghe Piperea?
Apoi, intervine o altă ciudățenie. Producția de energie electrică și cea de energie termică sunt activități reglementate de către ANRE. Profitul permis este de 5% la energia termică și de 9% la cea electrică.
Dacă facem o medie ponderată, rezultă că profitul ELCEN ar putea fi de maxim 7%, cu multă îngăduință, deoarece, actualmente, producția de energie termică, cu profit reglementat de 5%, are o pondere mai mare în cifra de afaceri decât cea de energie electrică.
Atunci, cum a ajuns ELCEN la o rată mai mare decât suma ratelor de profit reglementate?! Să aibă, oare, dreptate Primăria Capitalei, atunci când susține că ELCEN trece o parte din costurile pentru producția de energie electrică în prețul gigacaloriei plătite de bucureșteni?!
O altă întrebare ce nu poate să nu îți treacă prin minte, văzând cifrele oficiale ale Ministerului de Finanțe, este prin ce minuni manageriale o fi reușit ELCEN să atingă o asemenea rată a profitului, de 16,45%, ținând cont de capacitățile sale de producție „moderne”, din anii ’60 -’70, care produc ineficient și poluează, fapt pentru care Electrocentrale București plătește sume însemnate pentru certificatele verzi?!
Cu aproape un an de zile în urmă, în august 2019, potrivit Sierra Quadrant, administratorul judiciar al ELCEN, producătorul de energie electrică și termică ar fi urmat să plătească numai pentru certificatele verzi pe anul respectiv nu mai puțin de 40,81 milioane euro, la un preț estimat de 25 euro/certificat.
Asta în condițiile în care ANRE recunoștea costuri de doar 25,30 milioane euro cu certificatele de CO2, adică numai 15,5 euro/certificat. Deci, o pagubă de peste 15 milioane de euro pentru ELCEN, care, totuși, reușește să încheie anul cu o rată a profitului de 16,45%…
