Campania ”Actori de pus în ramă”, realizată de Teatrul Nottara împreună cu Muzeul Naţional de Artă al României, a ajuns, astăzi, la final.
Aventura a început chiar în Perioada de Urgență, când toți eram izolați în casele noastre, iar teatrele și muzeele erau închise. Proiectul, inedit pentru bucureșteni, este inspirat de provocările lansate de marile muzee ale lumii în această perioadă, încurajând publicul să recreeze opere de artă în moduri cât mai creative, folosind resursele pe care le au la dispoziție acasă.
Astfel, actorii Teatrului Nottara au avut sarcina de a ”interpreta” lucrări din patrimoniul MNAR.
Campania s-a derulat, timp de 16 săptămâni, în mediul online. În fiecare zi de luni, pe paginile de Facebook ale celor două instituții au fost postate cele două imagini, opera de artă și noua versiune.
Au fost realizate și scurte materiale video în care actorul ”pus în ramă” povestește despre lucrarea pe care a reinterpretat-o, pe baza informațiilor de specialitate primite de muzeu.
Actrița Ioana Calota-Philippide a deschis această expoziție virtuală, pe 11 mai, cu ”Buchetiera” de Mihail Lapaty.
Astăzi, colega sa de scenă, Crenguța Hariton, ne-a ”jucat” ultima pânză: ”Femeie cu rochie albastră”.
Pentru ultima reinterpretare a fost aleasă o lucrare ce creează, prin povestea ei, o legătură specială între muzeu și teatru. Autorul este anonim, la fel și tânăra portretizată, dar acest tablou i-a aparținut omului de teatru Dan Nasta (1919-2015), de asemenea reputat colecționar de artă.
Nu este însă singurul exponat cu o asemenea semnificație pentru cele două arte. Raluca Gheorghiu-Culda a ales o lucrare de Tonitza aflată la Muzeul K.H. Zambaccian, ”Nina în verde”. Modelul este Nineta Gusti în copilărie, cea care avea să devină actriță și care a debutat tot pe scena Teatrului Nottara.
Diana Roman a devenit pentru campania ”,Actori de pus în ramă”, ”O floare între flori” a lui Nicolae Grigorescu. Cristina Juncu a avut un personaj însoțit de un instrument musical, ”Tătăroiacă cu țibulcă – Odaliscă”, din lucrarea lui Iosif Iser. Laura Anghel a fost ”Femeie cu umbrelă” din pictura lui Ipolit Strâmbu, Sorina Ştefănescu s-a transformat în modelul Ninei Arbore din lucrarea ”Portret de femeie cu câine”, iar Corina Dragomir a reinterpretat pânza lui Jean-Joseph Benjamin –”Portret de femeie”.
Probabil cel mai greu de recunoscut din această colecție ad hoc este Ion Grosu. Actorul s-a ras în cap special pentru a se transforma în ”Jucătorul de șah” al lui Corneliu Baba.
De cele mai multe ori numele modelelor din picturi nu este cunoscut. Nu este însă cazul Laurei Cocea, cea care i-a pozat lui Ștefan Lucian pentru lucrarea ”Lorica cu crizanteme”, și pe care a adus-o în zilele noastre Luminița Erga, și, cu atât mai puțin, al colecționarul Moise Weinberg, pictat de Alexandru Ciucurencu în ”Omul cu pipă” și reimaginat de Alexandru Mike Gheorghiu pentru această campanie. În ”Buchetiera”, lucrare amintită mai sus, artistul folosește chipul prințesei Maria Cantacuzino pentru această alegorie.
Dan Bordeianu s-a transformat în Principele Domnitor Carol I, așa cum fusese pictat de George Peter Alexander Healy, unul dintre portretiștii cei mai în vogă din a doua jumătate a secolului XIX. Iar Șerban Gomoi a ales chiar un autoportret al pictorului Sabin Popp.
”Portretul Giovannei Spinola Pavese”, pictura lui Rubens aflată în Galeria de Artă Europeană de la Muzeul Național de Artă al României, a fost alegerea Mihaelei Subțirică. Realizarea acestei reproduceri spectaculoase a fost un adevărat one woman show, după cum aflăm din making of–ul de pe pagina teatrului. Actrița și-a făcut singură machiajul, părul și costumația. A bătut cuie în perete și a agățat cu minuțiozitate trandafiri în ele. Și-a făcut până și fotografia, folosind temporizatorul.
Și, pentru a încheia într-o notă de umor această înșiruire, căci Teatrul Nottara face casă bună cu comedia, s-ar putea spune că, uneori, soția te poate ajuta să devi sfânt.
Scenografa Delia Ristovski a creat cadrul, machiajul, costumul și fotografia, iar actorul Filip Ristovski, personajul – ”Sfântul Ieronim în chilia sa„, pictură realizată în școala lui Joos van Cleve.
A fost și un actor care a ieșit din tipar, sau din ramă – Răzvan Bănică. Asta pentru că el a avut de ”interpretat” o sculptură, și nu orice sculptură, ci ”Vârsta de bronz” a lui Rodin.
Fotografiile și cele 16 înregistrări video ale actorilor se găsesc, în continuare, pe paginile de Facebook ale Muzeului Național de Artă al României și Teatrului Nottara.
În această vară, colaborarea dintre cele două instituții s-a extins, MNAR găzduind în Curtea de onoare, o serie de spectacole ale Teatrului Nottara.
Directoarea Teatrului Nottara, Marinela Țepuș, a anunțat că urmează și o expoziție propriu-zisă cu aceste fotografii, la sediul din Magheru, în luna octombrie, apoi la muzeu, în noiembrie.
