Clădiri cu bulină roșie consolidate sau puse în siguranță?
Articol de Mircea Apostolescu, 20 septembrie 2020, 15:31
În 1994, Guvernul Văcăroiu emitea OG 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente. Actul normativ prevede principiul potrivit căruia în primul rând proprietarul are obligația de a-și consolida imobilul, dar și atribuții ale administrației publice locale privind consolidarea imobilelor expertizate și incadrate în clasa întâi de risc seismic (RS1), adică cele cu bulină roșie, cum sunt ele cunoscute în limbajul cotidian.
Din 1994 și până acum vreo doi ani, primarii generali ai Capitalei – de la Crin Halaicu, Victor Ciorbea și Viorel Lis, până la Traian Băsescu, Răzvan Murgeanu, Adriean Videanu, Sorin Oprescu și cei doi interimari care i-au urmat, nu au reușit să consolideze din fonduri publice decât 20 de imobile. Asta înseamnă, în medie, ceva mai puțin de o clădire pe an. În acest ritm amețitor… de lent, ar fi trebuit să mai treacă peste 300 de ani pentru consolidarea celor 349 de clădiri cu bulină roșie.
În ultimii doi ani, muncitorii au întrat în peste 200 de clădiri RS1, pe care le-au pus în siguranță. Sunt imobile din toată zona istorică a orașului, de la 11 Iunie nr. 61 și Baia de Fier numerele 5 și 6, până la Bărăției nr. 50 și Calea Moșilor numerele 27, 74, 82,c92, 215.
Constructorii au întrat și în Centrul Istoric, unde au pus în siguranță clădirile de pe Gabroveni nr. 18, Lipscani numerele 33, 75, 70 și 61, Șelari nr. 22, Smârdan nr. 19.
Imobilele de pe Strada Blănari numerele 2, 6, 8 și 10, vechi de peste 130 de ani și aproape prăbușite, au fost consolidate.
De asemenea, au fost puse în siguranță imobilele de pe Gladiolelor nr 11, Mântuleasa nr. 11, Mătăsari nr. 44, Matei Voievod nr. 31, Pache Protopopescu nr. 54, Șerban Vodă nr. 107, Sfânta Vineri nr. 7, Sfinților nr. 14, Sergent Năstase Pamfil nr. 24.
Zece imobile au fost consolidate, iar patru dintre ele au fost deja predate proprietarilor. Alte zece se află în lucru.
Deja, multe locuri reprezentative ale Bucureștiului încep să își regăsească strălucirea de altădată.
Centrul Istoric, cu imobilele din Strada Blănari 2,6,8 și 10, cu cele de pe Smârdan, Gabroveni, Bărăției, Calea Moșilor Vechi și cu cel din Strada Franceză 30, Calea Victoriei, cu superbele clădiri de la 48-50, de la 100, 101 și 126 etc, Bulevardele Regina Elisabeta, Mihail Kogălniceanu și Știrbei Vodă , strazile Ion Brezoianu și Biserica Enei – încep să arate din ce în ce mai bine.
Începe să îți facă plăcere să te plimbi prin centrul orașului, așa cum ai face la Praga sau la Viena, și să admiri arhitectura frontului de clădiri ce străjuiește arterele reprezentative.
Dar, lăsând la o parte faptul că în doi ani s-a consolidat cât în două zeci, de ce această diferență de cifre? De ce, din peste 200 de clădiri puse în siguranță, doar 20, adică a zecea parte au fost consolidate? De ce nu sunt imobilele consolidate direct și se mai pierde timpul cu punerea lor în siguranță?
Inginerul constructor Alexandru Catrina, șef de proiect la Compania de Consolidări spune că este mult mai greu să consolidezi o clădire decât să ridici una de la zero. În plus, punerea în siguranță este o etapă obligatorie, premergătoare consolidării.
„Am întrat în peste 200 de clădiri pe care le-am pus în siguranță. Pentru că aceasta este ordinea normală a lucrărilor. Punerea în siguranță înseamnă că structura de rezistență a clădirii este „ajutată” să nu se prăbușească la cutremur prin sprijiniri metalice sau cu eșafodaje din lemn și prin îndepărtarea tencuielii vechi, care îngreunează structura clădirii. Apoi, urmează consolidarea, care începe întotdeauna de la fundație, ca orice construcție. Săpăm, manual, până sub fundația existentă, executăm și turnăm ploturi.
De la această fundație, ne ridicăm cu diafragmele exterioare sau interioare, după caz, cu stâlpii și grinzile de beton armat, până la acoperiș. De cele mai multe ori, intervenim și la acoperiș, mergând până la refacerea completă a acestuia. După cum, de cele mai multe ori, este necesară atât refacerea zidăriei exterioare cât și a celei interioare”, a explicat constructorul.
De ce este mai dificil și merge mai încet consolidarea unei clădiri existente decât ridicarea uneia noi, așa cum susțin cei de la Compania Municipală de Consolidări?
„Atunci când ridici o construcție de la zero, este mai simplu. Ai un proiect, un amplasament liber, aduci utilajele și avansezi rapid. În cazul lucrărilor de consolidare, este mult mai complicat. Ai o clădire șubredă, situată în centrul orașului. Trebuie, mai întâi, să o pui în siguranță, ca să nu se prăbușească peste muncitori. Apoi, toate operațiunile, săpatul, evacuarea pământului și a molozului, turnările de betoane, în marea lor majoritate, trebuie făcute manual, fără ajutorul utilajelor. Pentru că nu ai loc să aduci buldoexcavatorare, macarale sau alte utilaje mari de construcții”, m-a lămurit inginerul constructor Alexandru Catrina.
Astfel, în cazul ploturilor de beton armat de sub fundații, turnarea betonului se face manual, „la linguriță”, cum spun constructorii, pentru că nu ai loc pentru pompa de beton. Alteori, cum a fost în cazul clădirii de pe Strada Franceză nr 30, armăturile pentru beton au forme și mărimi atât de neobișnuite încât trebuie confecționate manual, la fața locului unicate, își amintește inginerul de la Consolidări.
Alte dificultăți țin de faptul că, adesea, clădirile ce intră în consolidare sunt abandonate, total sau parțial, de ani buni. În interiorul lor, în subsoluri dar și la etajele superioare, constructorii găsesc adevărați munți de gunoi, înghesuit acolo ani și ani de zile, tare ca betonul, de parcă ar fi fost concasat. Spre exemplu, subsolul clădirii de pe Strada Blănari nr 2 era atât de plin de gunoi încât, la prima vedere, imobilul nu părea să aibă un subsol. După ce au „descoperit” subsolul clădirii, muncitorii au fost nevoiți să spargă cu târnăcoapele și să evacueze cu gălețile și cu roabele sute de tone de gunoi, înainte de a se putea apuca de consolidare, povestește Alexandru Catrina.
Tot specialiștii de la Compania de Consolidări au reabilitat deja 15 fațade și altele se află în lucru. Dar, de ce să reabiliteze fațadele? Și lași clădirile să se prăbușească? Este vorba, oare, despre aplicarea vorbei de duh cu gardul și leopardul?
Răspunsul inginerului Catrina este că respectivele clădiri sunt puse în siguranță, astfel încât să nu se prăbușească la cutremur. Iar consolidarea și restaurarea fațadelor nu comportă numai latura estetică, a aspectului pe care acestea îl dau orașului, ci și o latură de siguranță publică, susține el.
„Consolidarea și restaurarea fațadelor nu ține doar de partea estetică, de aspectul mult mai plăcut al bulevardelor reprezentative ale orașului. Toate fațadele pe care le-am consolidat și restaurat sunt ale unor clădiri situate în primul front al unor artere foarte circulate – Calea Victoriei, Bulevardele Regina Elisabeta, Știrbei Vodă și Kogălniceanu, strada Ion Btezoianu etc. Aceste fațade erau extrem de degradate. Bucăți, uneori foarte mari, de peste doi metri pătrați, de tencuială, elemente decorative sau chiar balcoane s-ar fi putut prăbuși pe trotuar, peste trecători. Deci, intervențiile la fațade sunt, în primul rând, o problemă de siguranță publică”, conform inginerului constructor.
În plus, nici partea de estetică nu este de ignorat. Ne place să ne plimbăm prin mari orașe europene, Praga, Viena Paris etc, și să admirăm arhitectura clădirilor ce mărginesc marile bulevarde. Vrem ca turiștii străini să vină la București, să ne viziteze orașul, să meargă în Centrul Istoric, pe Calea Victoriei etc. Oare nu e normal ca aceste zone reprezentative să fie reabilitate, să arate precum cele din capitalele și orașele europene pe care le admirăm?
