Sărbătorile ne bat la uși și deschidem și ușile frigiderelor. Care, evident, sunt pline pentru că, nu, mesele trebuie să fie îmbelșugate și stropite, din plin, cu alcool.
Deși anul acesta vom fi mai puțini la masă, nu contează. Trebuie să fie mâncare.
Apoi intrăm la dietă, în cel mai fericit caz. Asta dacă nu chemăm salvarea.
Acum putem să ne informam, avem acces la progarame de masă, la medici care ne învață. Unul dintre ei, Alin Popescu.
„Sunt 3 aspecte: sunt persoane care n-au informații complete, și dacă punem în practică anumite cunoștințe, intervin excepțiile. Iar perioada 6 decembrie – 7 ianuarie este cel mai bun exemplu: începem glorios cu Sfântul Nicolae și terminăm apoteotic cu Sfântul Ion. Niște lucruri frecvente pe care le îmbrăcăm în haina excepțiilor. Și 3, mâncăm peste măsură, într-o perioadă scurtă, o cantitate prea mare de mâncare.”
Și, așa cum mersul pe jos, face piciorul frumos, așa și mâncarea, și doar ea, ne-ar putea face să nu ne mai placă ce vedem în oglindă.
„Ar trebui să ne mișcăm, să ieșim în aer liber. Apoi mai e și faptul că sărbătorile sunt ale sufletului. Ne vedem cu familia, cu copiii, cu persoana iubita. Suntem departe de spiritul sărbătorilor. Ne raportăm la cantitatea de sarmale îngurgitată”, spune specialistul.
Programe de nutriție, emisiuni la televizor, rețete la colțul blocului. Toate ne bombardează cu informație. De cele mai mult de proastă calitate.
„Informațiile sunt destul de greu de găsit. Cele corecte. Unii care sunt un fel de guru în plaiurile mioritice, n-au terminat o facultate de profil. Ca să decelezi informația trebuie să te afli într-o anumită pătură și cu o anumită cultură. Iar când simțim că pierdem ritmul, trebuie să ținem un jurnal alimentar. Asta cu apuci să mănânci este exact cum ai spune că nu ai apucat să te duci la toaletă. Nu există organizare.”
Iar mecanismul pe care trebuie să-l respectăm și pe care ni-l dăruiește, generos, corpul nostru este simplu.
„Stomacul nostru este o cavitate virtuală și pereții lui intră în funcțiune când bolul alimentar pleacă spre el. Avem de a face cu un timp gastric, cam 180 de minute. Deci trebuie să lăsăm acest timp stomacului să-și facă treaba; acele 3 ore unanim recunoscute de lumea medicală.”
În lumea nebună în care trăim, am uitat de importanța adevărată a mesei și a mâncatului.
„Sunt încă oameni care iau masa în oraș, stând la masă. Masa avea o anumită sacralitate. Bunicii noștri nu se așezau la masă fără rugăciune. Niciodată nu se mânca porc pe 24 decembrie pentru că era post. În noua ordine, modul în care mâncăm a fost perturbat: vorbim la telefon, ne uităm la televizor, nu mai comunicăm. Așa se face că mâncăm repede, mult și ajungem obezi”, atrage atenția Alin Popescu.
De sărbători nu trebuie să fim mai buni doar cu cei din jurul nostru, ci și cu noi. Cu stomacul și cu papilele noastre gustative.
„N-o să găsim perfecțiunea. Trebuie să facem un compromis. Să fim ponderați. Să privim sărbătorile ca un moment de bilanț. Nu o urgie înn bucătărie!”
Despre măsura mâncatului, în general, și în special de sărbători, ne-a învățat, În Comunitate, medicul Alin Popescu.
