Romanul de debut al lui George R. R. Martin? Cei mai mulți autori nu reușesc așa o scriere nici cu romanul de referință…
În această epopee SF, nicio lumină nu se stinge complet, dar toate pălesc din ce în ce mai mult, într-un ocean cosmic, întunecat de tristețe și dezolare… și toate lucrurile importante s-au petrecut înainte de prima pagină a cărții. Cred că doar George Martin poate scrie așa…
Imaginați-vă un festival. Marele Festival al Lizierei, pe o planetă aflată la marginea unei galaxii, de unde se pot vedea cele mai uluitoare peisaje astrale imaginate vreodată. Zece ani de petreceri și sărbători, la care iau parte mai toate civilizațiile din univers, în orașe special construite pentru a adăposti tot acest puhoi de ființe diferite. Planeta este vedeta tuturor lumilor, timp de un deceniu.
Din păcate noi, cititorii, vom afla încă de la începutul romanului că am ratat acest festival. Petrecăreții au plecat de ani buni înapoi în lumile lor. Au mai rămas doar decorurile, impresionante, orașele sunt încă alimentate cu energie și totul pare aproape neschimbat, doar că zi de zi, planeta aceasta atât de celebră se îndepărtează din ce în ce mai mult de soarele său. Într-un viitor nu foarte îndepărtat, se va pierde pe undeva prin vidul cosmic, un bulgăre înghețat și lipsit de valoare, o glorie apusă.
Numai că pe planetă mai sunt oameni. Unii s-au obișnuit aici și nu vor să plece nicăieri, alții nu au cum, ba chiar există cineva care are un motiv întemeiat să sosească…
