Este un fenomen cunoscut de toți cei care circulă prin Capitală. De cum dă ploaia sau ninsoarea, traficul se aglomerează, pentru că toată lumea pleacă cu mașina personală de acasă.
Și este normal să fie așa, pentru că toată filosofia acestui oraș este îndreptată către mașini.
Bunăoară, chiar dacă afară continuă să ningă, carosabilul marilor bulevarde este „la negru”, adică se vede asfaltul.
Și străzile secundare sunt deszăpezite de către operatorii de salubritate.
Deci, cu mașina, se poate circula binișor.
În schimb, pe trotuare și la marginea acestora s-au format acumulări mari de apă. Multe dintre ele sunt adevărate lacuri glaciare, la suprafața cărora plutește zăpadă murdară și în care te scufunzi până deasupra gleznelor. Când trec mașinile pe banda întâi împroașcă apa murdară a „lacurilor glaciare” asupra pietonilor care așteaptă culoarea verde a semaforului pentru a traversa sau mijloacele de transport în comun, în stații.
Într-o zonă centrală a Bucureștiului, la Piața Ion Mihalache, intersecția bulevardului cu același nume cu Strada Arhitect Ion Mincu, ar trebui să fii dotat cu cizme pescărești ca să poți traversa, fără să îți umpli de apă rece ca gheața nu doar încălțămintea ci și pantalonii.
Iată, așadar, că toate acele discursuri tip pansament ale autorităților locale, ce ne îndeamnă să lăsăm acasă mașinile personale și să folosim transportul public rămân doar niște declarații de complezență. Bucureștenii au dreptate să plece cu mașinile personale de acasă, atunci când plouă sau ninge, pentru că vor să ajungă în condiții civilizate acolo unde au treabă, nu uzi fleașcă.
Numai că mașinile personale generează congestie în trafic și poluare…
