Dacă vă plac istoriile cu final neașteptat, atunci cartea „Nepovestitele iubiri”, scrisă de Tatiana Niculescu și apărută la editura Humanitas este lectura potrivită pentru dumneavoastră.
Cartea cuprinde șapte minibiografii sentimentale inspirate de întâmplări adevărate cu oameni reali.
Unele sunt cunoscute și sub forma unor legende urbane și confesiuni. Și chiar autoarea mărturisește: „Fie am citit despre ele în cărți de memorii sau biografii, fie le-am auzit depănate în confesiuni publice, fie mi-au fost spuse numai mie. Reținând din ele miezul de adevăr trăit, am vrut să le privesc și din altă perspectivă decât aceea îndeobște acceptată. Un detaliu absent mi s-a părut mai semnificativ decât situațiile și evenimentele imediat verificabile (…)”.
Personajele sunt Neagu Djuvara, principesa Elisabeta, Constantin Poroineanu, Florence Baker sau oameni cu totul necunoscuți precum Neaca și Dimitri, cu toții întâlnindu-se în necugetate, năbădăioase, trădate sau interzise pagini de viață de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.
Cititorul este purtat pe aripile povestilor de iubire la Nisa, la Londra, la Paris, la Sulina, în Basarabia sau într-un sătuc din Lombardia, stârnit de curiozitatea și intensitatea iubirii eroilor acestor istorii.
Fiecare poveste se destăinuie mereu dintr-un alt unghi decât cel îndeobște acceptat de istoria oficială, iar autoarea îi prezintă pe toți acești îndrăgostiți fără să îi judece, încercând parcă să îi înțeleagă pentru că unele iubiri înseamnă și multă suferință și multe tragedii.
Inspirate din biografii, mărturii și situații reale, toate povestirile, de la „Nicolae și Mathilde – o iubire interzisă” și până la „Flora și Samuel – Povestea uluitoarei doamne Baker”, construiesc un univers al iubirii dincolo de spațiu și timp, în șapte tablouri din galeria afectivă a unei lumi de mult pierdute.
Care este cea mai frumoasă poveste de dragoste cuprinsă în cartea Tatianei Niculescu, nu se poate face nici o clasificare, dar la sfârșitul cărții veți avea impresia că ați văzut un film sau că cineva tocmai v-a făcut o confesiune.
Se pot spune multe despre „Nepovestitele iubiri” dar eu nu vă mai spun decât că nu veți lăsa cartea din mână până când nu veți întoarce si ultima pagină.
