Hate speech-ul și discursul instigator la ură sunt două dintre problemele zilelor noastre. Se întâmplă în mediul online și afectează atât persoane cu notorietate, cât și oameni obișnuiți, iar enomenul pare a se fi intensificat în timpul pandemiei de SARS-CoV-2.
Trebuie să facem o deosebire între cele două. Ele trebuie bine definite. Atunci când cineva scrie pe o rețea de socializare, de exemplu, „moarte …” unei persoane sau unui grup de persoane este un lucru foarte rău, este ceva instigator la ură. Dacă cineva scrie așa ceva unei anumite persoane, același mesaj este hărțuire online, un lucru la fel de rău. Nu contează doar mesajul, ci și contextul în care este trimis acesta.
Invitații lui Răzvan Ursuleanu, moderatorul emisiunii În Comunitate de astăzi, Nicoleta Fotiade și Ionuț Codreanu (Active Watch), au constatat că lumea a început să se schimbe de câțiva ani de zile, oamenii au devenit nu doar mai conservatori, ci și mai încrâncenați, iar unii chiar au migrat spre extremism, postând în mediul online afirmații tot mai pline de ură.
La prima vedere, aceste postări care îndeamnă la ură nu par periculoase dar efectele lor în timp pot ajuge să fie devastatoare. De aceea există tentația de multe ori de a nu li se acorda atenția cuvenită, spunându-se că sunt doar niște manifestări teribiliste sau ale unor oameni frustrați . De multe ori autorii lor pot avea mare notorietate și o audiență foarte mare, mai ales în rândul tinerilor și adolescenților.
Există, ce-i drept, legi care pedepsec astfel de fapte, dar pedeapsa nu este decât o parte a soluției pentru ca astfel de lucruri să nu se întâmple. Oamenii trebuie educați și lămuriți să nu mai facă astfel de lucruri. Pedeapsa nu este suficientă deoarece oamenii trebuie să înțeleagă unde au greșit.
Postările rasiste care institigă la ură, de exemplu, sunt bazate pe ideea că niște oameni care se deosebesc ca etnie sau chiar ca rasă de noi ar fi cumva inferiori.
Cineva care a postat astfel de mesaje ar trebuie să fie obligat să meargă să trăiască cel puțin o lună în mijlocul celor pe care i-a jignit. De aceea există programe de educație pe grupe de vârstă dar și programe care saă îi învețe atât pe copii cât și pe adulți cum să recepteze mesajele din media, dar și cum să reacționeze în cazul primirii unui astfel de mesaj.
Uneori sunt și oameni care, deți nu sunt rasiști, pot să gresească dând „share” unei postări cu un astfel de conținut din solidaritate fie cu cel care este autorul acelei postări, fie cu unul dintre cei care i-au dat „like”. De aceea este bine să citim orice conținut cu atenție înainte de a-l aproba într-un fel sau altul.
Desigur, acum și rețelele de socializare și-au instalat programe și mecanisme care să oprească astfel de mesaje, însă de bază rămâne tot factorul uman.
Însă ce facem atunci când ne trezim cu o astfel de postare pe pagina noastră? Cel mai bine este să ștergem acea postare.
Organizațiile de monitorizare media din toată Europa țin legătura și colaborează între ele pentru combaterea acestor fenomene.
Pe de o parte, trebuie ca pesoanele care au o anume notorietate și care postează mesaje în mediu online să fie mai responsabile cu ceea ce postează, a precizat Ionuț Codreanu. Nu de puține ori există și indivizi care continuă să trimită pe rețele de socializare astfel de discursuri instigatoare la ură, invocând libertatea de expresie.
Cu toate acestea, tot educația, începând cu cea timpurie, rămâne de bază, iar copiii trebuie să învețe încă de când sunt mici că astfel de lucruri, chiar dacă uneori par niște glume nevinovate, pot avea efecte devastatoare asupra celorlalți.
Copiii ar trebui să învețe încă de la orele de informatică din școală nu doar cum să folosească computerul, intenetul, rețelele de socializare, ci și o etică a acestui mediu virtual.
