Greu în această perioadă să păstrăm această linie. Am stat mai mult în casă și nici mintea, nici corpul nu au făcut mișcare. Izolarea nu aduce numai câteva kilograme în plus, dar ne afectează și starea psihică.
Ne explică psihologul Adrian Socol.
„Ne crește nivelul de frică. Când apare frica, apare și gândirea magică… teoria conspirației, că cineva vrea să ne facă rău. Fiecare reacționează diferit: unii au nevoie de sprijin, alții se retrag…Se observă o creștre a încordării la fiecare dintre noi.
Știm că sunt mai expuși cei bolnavi psihic pentru că nu au o mai mare discilplină pentru reguli prelungite. Este mult mai greu să respecte și să urmeze reguli. Este un paradox. Pentru unii nu a fost un impact prea mare lockdown-ul și asta pare ciudat la prima vedere.”
Lipsa întâlnirilor cu prietenii, a concediilor prelungite, a interacțiunii la serviciu ne-au făcut irascibili și anxioși. Luăm totul în tragic și suntem cu un pas pe marginea prăpastiei.
Un pic de cumpătare și gândire pragmatică nu ne-ar strica însă. Mai mult, avem în jurul nostru oameni care iau totul în râs și nu cred ceea ce credem noi. Nu-i acaparăm dar tragem o linie între noi.
„Să facem totul in condiții de siguranță. Nu este totul sau nimic. Dificultatea vine din a căuta zona de mijloc: am nevoie de interacțiune dar cu limite și cu reguli. Trebuie să ne păstrăm sănătatea, pentru ceea ce este foarte important pentru noi. Ne protejăm ca să facem lucruri în continuare…meserii, hobby-uri.
Ce este important este să-mi mențin sănătatea pentru o mai lungă perioadă de timp. Să nu luptăm cu asta. Să nu ne impunem punctul de vedere. Doar respectăm reguli atât timp cât suntem împreună. Ni se pare că e normal să-i convingem și pe alții de adevărul nostru.”
Lipsa unor preocupări ne face să găsim altele, nu tocmai bune și sănătoase. Și, din păcate, pentru cei aflați deja în suferință, nu face decât să le-o adâncească.
„Se pare că se accentuează și adicțiile pentru că aveam mai puține activități de tip liber. Consumul de alcool devine o soluție, o nișă în care oamenii evadează…nu mai aveam teatru, film, dans, activități la comun. Putem căpăta și noi adicții. Și nu vorbim numai de alcool. Orice comportament care ajunge să ne domine: mâncarea, consum de substanțe, jocul pe calculator…tot ce poate fi distructiv pentru noi.”
Drobul de sare deasupra capului, nu face bine, iar cei inițiați ar spune că atrage tot felul de energii rele. Deci, tragem aer în piept și ținem…piept situației.
„Să ne gândim că se întâmplă. Ce am de făcut? Cum mă ajut? Trebuie să ne pregătim, să picăm în picioare. Dacă ne e frică, ne prinde vulnerabili. Se fac niște ritualuri, activități care să mă ajute, chiar dacă muncim de acasă…calitatea vieții nu trebuie să scadă. Să facem lucrurile care ne fac bine, să ne menținem o doză de plăcere. Ne sunăm prietenii, citim, facem sport, să experimentăm un lucru nou în fiecare zi…Exact ca și kit-ul pentru cutremur.”
Gravitatea situației vine într-adevăr atunci când apare întrebarea „Merită să mai trăiesc?”.
„Amprenta psihologică este mai mare. Chiar dacă nu mă îmbolnăvesc eu, trec cu alții prin boală, mă gândesc la cei apropiați și asta poate fragiliza pe fiecare dintre noi. Ne confruntăm cu zgâlțâirea sensului nostru existențial. Este o provocare, un travaliu…Trebuie să construim un sens al existenței noastre. Nu-i rău să cerem ajutor de specialitate. Ne dăm seama care sunt valorile noastre.”
Pandemie sau nu, oamenii au, din păcate nevoie de ajutor. Suferă de boli psihice care au rădăcini adânci dar pe care pandemia le-a acutizat. O putem păți toți și nu trebuie să ratăm ajutorul.
Și când vedem că avem nevoie de el?
„Dacă dormim suficient…Este o mare problemă. Apoi pofta de mâncare…de aici decurge vitalitatea; tristețe, stări de plâns, confuzie…nu ne putem concentra; blocaje, frică de a ieși din casă, de mers la job… toate astea ar trebui să ne facă să cerem ajutor.
Sunt linii de suport, sunt oameni care au venit să ceară ajutor dar nu cred că avem un sistem la nivel național bine pus la punct. Nu este o lipsă totală. Sunt parteneriate cu primăriile de sector, din orașe, dar nu sunt nelimitate. Ceea ce facem noi ar fi de dorit să fie un model pentru stat, cu resurse puține, se poate implementa. Acum adulții cu schizofrenie, tulburări bipolare… dar și alte persoane care chiar au nevoie să vorbească, noi le stăm la dispoziție.”
Frica nu ne duce nicăieri, iar puterea vine din noi. Ne uităm în oglindă, tragem aer în piept și creionăm niște direcții. Și avem una foarte importantă.
„Partea de acceptare. Să găsesc resurse pentru asta. Nu resemnare, nu trebuie să-mi placă dar să accept. Nu trebuie să ne urâm viața, să găsim modalități de funcționare în orice condiții. Să fim mai liberi și dacă reușim să acceptăm, apoi să ne stabilim scopul.”
Cum rămânem sănătoși la minte în pandemie?
Am discutat astăzi, În Comunitate, cu psihologul Adrian Socol de la Fundația Estuar.
